October 2015

FREE ME: Increderea, radacina vietii

free_me_0.jpgFREE ME: Încrederea, rădăcina vieții

O viaţă avem!
Cine şi-ar dori o viaţă într-o cochilie ? Ţi-ai pus vreodată această întrebare?
Acest workshop este o reflectare asupra vieţii şi a modului în care încrederea în forţele proprii te-a ajutat până acum, să o trăiesti plenar. Vom discuta despre visele si nevoile tale , talentele , ordinea şi regulile din viaţa ta ,toţi fiind factorii care te ajută să-ţi împlineşti confortul .
Scopul workshopului este de a conştientiza că fiecare schimbare îşi are rolul ei şi de a-ţi deschide perspectiva.

De ce frica de respingere nu dispare niciodata

its_all_about_love.jpgDe ce frica de respingere nu dispare niciodată

by psiholog sub supervizare Mădălina Belcescu

Sunt momente deosebite – la începutul relațiilor – când una dintre persoane  nu își găsește curajul să îi spună celeilalte cât de mult ține la ea. Ambele și-ar dori să își atingă mâinile și să îți găsească locul potrivit în viața celuilalt, dar frica de respingere e atât de intensă, încât sunt ezitanți și șovăielnici în a-și mărturisi dragostea. Presupunerea de la care se pornește este aceea că frica de respingere este limitată și că se concentrează în special pe o anumită perioadă a relației: începutul. Și totuși, una din caracteristicile mai puțin recunoscute este aceea că, în fapt, frica de respingere nu dispare niciodată. Ea continuă, chiar și la cei mai echilibrați oameni, în fiecare zi, uneori cu grave consecințe. Încă nu s-a găsit o cale eficientă și lipsită de vinovăție prin care fiecare să admită că are nevoie de reasigurări din partea celuilalt. 

Povestea REGELUI care a uitat ca este REGE

povestea_regelui_2.gifPovestea REGELUI care a uitat că este REGE

by Psiholog Diana Ciubotaru

Şi acum hai să ne culcușim în fotoliu cu o cană fierbinte de ceai în mână și să ascultăm o poveste:

Era odată un om tare necăjit. Supărat, care credea că viața a fost nedreaptă cu el. Câteodată avea câte o sclipire de fericire, dar se pierdea repede în negura zilelor obisnuite. Când privea în jur vedea casa lui gri, în orașul gri, cu oameni gri și se întreba neputiincios de ce culoarea gri stăpânește oamenii? De ce nu este altă lumină și culoare în oameni?
Din când în când visa un vis. Același. Din care se trezea uneori transpirat alteori înghețat și cu sentimente amestecate. Acolo erau culori, dar visul era plin de scene pe care nu le înțelegea și nu aveau SENS. De aceea, dimineața rămânea doar cu acel sentiment nedefinit că acolo a fost CEVA. 

Despre Free Mind si rabdarea de a te corecta

foto_editata2.jpg

Cum te eliberezi din IADUL Minții?
Printr-o sentință. Cine o dă?

by Psiholog Diana Ciubotaru

 

A scrie ceva pentru celălalt e ca o deconspirare a procesului tău de creștere interioară - e un mesaj atât de intim, de organic trăit - să scrii o carte din tine. Este energia ta în fiecare cuvânt pe care creierul tău îl repetă în limbaj intern înainte de a decide să îl pui pe hârtie.
Odată am trăit experiența nașterii unei povești vechi, latente, de putere, din inima unui om care-și crease iadul ca mod zilnic de pedepsire. Puterea omului de a se chinui pe sine este nelimitată, la fel ca și puterea de a se face fericit sau a-și crea raiul. 

Fara titlu, fara zambet

ultimul.jpgDe 2 zile mi-e mintea amorțită și sufletul violat de vestea plecării din această lume a unui om drag, mie și multor altora. Toate conceptele teoretice și chiar adevărurile personale pălesc in fața abisului mental și emoțional născut din contactul cu experiența finală. Singurele certitudini sunt durerea, regretul, tristețea și revolta, ultima cu multipli destinatari avandu-l pe Dumnezeu în capul listei.

Zâmbetul a înghețat, mai răsare cate o grimasă pe fundal de lacrimi, izvorâtă dintr-o amintire a vreunei prostii făcute împreună. Sau când mă uit la prizele puse de tine… sunt crâncen de strâmbe… le voi lăsa așa ca un minialtar 220 al amintirii tale. Apreciez, măcar acum, bunăvoința cu care veneai în casa mea indiferent că era vorba să bem o bere sau să descărcăm un camion de mobilă.