Despre Free Mind - cum sa construiesti cu rabdare o minte libera
Mintea adulților se construiește în timp, prin experiență și învățare. Uneori încorporează programe (sau scheme mentale) disfuncționale sau dăunătoare care conduc, deseori, la aceeași experiență dureroasă, neplăcută, uneori traumatizantă.
De multe ori, mintea are un nucleu solid, benefic, ce rămâne nefolosit datorită predominanței programului disfuncțional care pare că acaparează viața persoanei și devine un generator constant de ”adevăruri” care confirmă trecutul.
Din afară, programul se hrănește pe sine, privit din interior devine un stil de viață de care nu ești conștient.

Am început să scriu acest articol din admiraţie pentru toţi părinţii care au extraordinarul curaj de a cere ajutor pentru copiii lor și pentru ei, atunci când toate variantele pe care le-au încercat nu au avut efectele scontate. Pentru că variante, soluţii, strategii aplicate cu siguranţă au fost, şi încă multe. Părinţii care vin în cabinetul de psihoterapie îşi asumă responsabilitatea de a pune punct unor lucruri vechi şi de a face loc schimbării. Chiar dacă e greu, chiar dacă e inconfortabil, chiar dacă înfruntă ideea că ceea ce va urma este incert. Cu siguranţă, au multe întrebări, multe nelinişti – „Oare terapia îl va ajuta pe copilul meu?”, „Oare cât va dura până ce lucrurile vor sta aşa cum îmi doresc?”, „Oare şi noi părinţii ar trebui să schimbăm ceva?”, „Cum gândesc ceilalţi despre noi, dacă mergem la psiholog?”, „Cum ne vom schimba noi şi copiii după terapie?” sau „Oare nu pornim pe un drum de pe care nu ne mai putem întoarce?”
Mă gândesc de ceva vreme că atunci când o să cresc mare o să mă fac MINTOLOG. Backgroundul medical cere imperios și o supraspecializare: după ce am cochetat cu domeniul gastroenterologiei mentale (adică cu gândurile născute din traumele și reactivitățile ce zac prin burțile noastre), recent găsesc mai fascinantă nișa “neurologică”, a gândurilor de origine mai „înaltă”.