Categorii

Cine-a pus carciuma-n drum... nu avea programul bun

adrian_stogrea_2.jpgCine-a pus carciuma-n drum... nu avea programul bun
by psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea

Comportamentele dependente sunt încercări de a neutraliza gândurile incorfortabile și trăirile asociate cu acestea.  Aducerea liniștii în viața ta îți îmbogățește corpul și mintea și își oferă acces direct către sufletul tău, sursa permanentă și silențioasă a nevoilor, dorințelor, talentelor și a potențialului tău creator.

Totul bine și frumos, teoria sună extraordinar de bine și e și …trendy, doar că la punerea în practică entuziasmul și forța deciziei se topesc ca untul in tigaie. Trăim o perioadă în care dezvoltarea personală de sorginte new ageo-parapsihospirituală a devenit un fel de pizza pentru suflet. Lăsăm ieșirea în club pentru workhopul de weekend, în loc de bere la terasă ne adunăm la o meditație și o conștientizare in jurul bolului cu grâu încolțit, iar CD-urile cu muzică de pe torente lasă locul în bibliotecă cărților fără poze și cu scris mărunt. Evident, sunt experiențe minunate care zguduie paradigmele conștiinței sociale și care deschid porțile altor nivele de percepție, iar expresii de genul “îti creezi viața cu gândurile tale” încep să devină aproape o nouă formă de salut. 

Corpul iti vorbește

livia_baetica_3.jpgCorpul iti vorbește
by psiholog autonom Livia Băeţică

Sănătatea este o stare de echilibru, de bine bio-psiho-social şi spiritual, iar boala este tocmai afectarea acestui echilibru. Boala este un semnal că nu am mers pe drumul cel bun, am făcut ceva ce m-a dezechilibrat.

Boala este un PROFESOR, este modul în care corpul ne transmite că ceva este greșit: o idee din conștiința noastră, atitudinea față de viață, emoții negative pe care le întreținem, acțiuni ale noastre care nu servesc binelui nostru suprem. Corpul ne atenționează atunci când ceva nu funcționează armonios în întreaga noastră ființă. Organismul ne bate pe umăr și ne spune: Hei, fii atent!

Romantismul n-a murit, romantismul e in noi!

therapist.jpgRomantismul n-a murit, romantismul e in noi! 

by psiholog sub supervizare Mădălina Belcescu

Zilele acestea sunt influenţată de lozinci: „Cine nu sare, nu vrea schimbare!”, asta e prima care îmi vine în minte. Nu fac din aceasta un motto de viaţă, căci mai apropiată de realitate mi se pare varianta cu „Schimbarea e inevitabilă.”, iar asta, în capul meu cel puţin, e un fel de „Schimbarea e în noi.” pentru că noi o generăm, chiar dacă ne dăm seama sau nu.

Cam la fel e şi cu romantismul, noi îl producem şi îl valorificăm. Recunosc, am o slăbiciune pentru gesturile romantice. Mă emoţionează şi mă bucură tot felul de nimicuri pe care le observ la cupluri pe stradă, în autobuz, în cafenele: o strângere de mână, un sărut pe obraz, o vorbă potrivită. Să nu credeţi că doar tinerii îşi permit astfel de „tandreţuri” în public. Aţi văzut vreodată un cuplu de pensionari venind de la piaţă? Sunt amândoi împovăraţi de ani, de boli şi de bagaje cu cumpărături, dar el nu uită să ducă plasa mai grea şi să-i ofere ei locul în autobuz. Şi dacă îi mai şi auzi cum discută în şoaptă despre diverse în timp ce îşi folosesc numele de alint, cum el e Gelu şi ea e Nuţi şi cum au mulţi ani de când nu mai răspund la numele din buletin.... Da, am o slăbiciune pentru cuplurile care nu uită să îşi arate zilnic afecţiunea prin gesturi mici, dar semnificative. 

Fii prezent in viata ta!

400.jpgFii prezent în viața ta!

by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Pentru majoritatea tinerilor, viața independentă, împreună cu plecarea de acasă, este o decizie ce implică un întreg proces, fără a putea spune de unde începe și când se încheie. E o tranziție și, de aceea, avem senzația că din copiii care își doreau să se transforme mai repede în adulți, ajungem direct la maturitate, când ”trebuie” să înfruntăm tot felul de responsabilități pe care nu ni le dorim. Ceea ce trecem cu vederea este perioada dintre aceste două etape, și anume tinerețea, când avem oportunitatea de a ne descoperi și de a ne modela pe noi înșine în funcție de cine și cum ne dorim să fim.

Ecuatia dependentei

adrian_stogrea.jpgEcuatia dependentei
by psihoterapeut in supervizare Adrian Stogrea

Impulsul natural de a face sau de a lua orice e necesar pentru alinarea suferinței sau pentru creșterea confortului  reprezintă baza oricărui comportament care conduce la o dependență.
Ca ființe umane, avem cu toții dorințe și nevoi, pe care ne străduim să le împlinim prin alegerile și acțiunile noastre. Adesea încercăm să ne satisfacem aceste nevoi cu lucruri din exterior și totuși, la un nivel mai profund, știm  că golul interior nu poate umplut in acest fel. Compulsia de a avea, a atinge, a realiza și de a dobândi nu va duce la o liniște care să dureze sau la satisfacție interioară.

 

Cum am ajuns de la medic la psiholog

livia_baetica_3.jpgCum am ajuns de la medic la psiholog

by psiholog autonom Livia Băeţică

Uneori viața te ia pe neașteptate și te confrunți cu o problemă când ți-e lumea mai dragă. Așa a fost și pentru mine când m-am trezit în dimineața zilei în care am împlinit 28 de ani în mână cu o hârtie pe care scria un diagnostic neverosimil. Și asta în urma unor investigații medicale pornite din dorința de a găsi și trata cauza unor simptome ce păreau doar o banală răceală care nu mai trecea.

A urmat un șir lung de investigații suplimentare și căutarea celor mai buni medici care să-mi ofere cel mai bun sfat și cea mai bună soluție. Și am descoperit că oricât de buni ar fi medicii, medicina are limitele ei, în unele cazuri nu are explicații sau soluții pe care să le accept cu inima ușoară. 

In spatele lui “Sunt de partea mea”

img_2670.jpgIn spatele lui “Sunt de partea mea”

by psiholog Bogdan Silică

“Până mâine am de scris un articol, vreau să termin de citit încă un capitol dintr-o carte și să mai trag o ocheadă pe foile de la cursul din weekend. Abia am ajuns acasă după o zi plină. E 21:40 și vreau să mă trezesc la 5:30. Gata, la treabă! Deschid laptop-ul, îmi propun să verific mail-ul și numai bine îmi apare o reclamă de la ”Vocea Romaniei”. Woooooww…. Și s-a prelins mintea mea, ca uleiul pe tigaie, spre senzațional. Vreau show! Vreau muzică! Vreau multe multe multe culori pe care să le privesc hipnotizat…vreau… Gânduri.

Si despartirile dor cateodata...

alone.jpegSi despartirile dor cateodata...

by psiholog sub supervizare Mădălina Belcescu

Există anumite momente în viaţa de adult când ai impresia că nu ai mai vrea să fii în acel context şi te retragi spre zone mai sigure, în care ajungi să te simţi mai securizat. Momentele de criză te dezorientează şi te fac să cauţi medii în care poţi sta liniştit pentru a-ţi vindeca rănile.
Fiecare gestionează pierderile diferit – pierderea unei relaţii de cuplu te poate readuce în circumstanţele în care îţi doreşti să nu mai fii în nici o relaţie, la fel cum un eveniment dificil te poate arunca într-o relaţie pe care nu ţi-o doreşti pentru simplul motiv că în acele momente dificile nu ai ştiut să fii singur.  

TU ce iei cu tine cand te lansezi in viata?

bagaj.jpgModul în care ne lansăm în viață ne va rămâne întotdeauna întipărit în minte – de la prima chirie, prima mâncare arsă, prima curățenie generală fără de care nu se mai putea trăi, până la sentimentul interior de libertate combinat cu teama de a nu greși în alegerile pe care le facem.
Atunci când pleci de acasă și îți construiești propriul drum, nu pleci fără a te pregăti înainte, fără a-ți face bagajul. 

FREE TEENS: Experimentează și pune-ți visele în aplicare!

free_teens_3_1.jpgSeria FREE TEENS se adresează tinerilor şi provocărilor lansării în viaţă. Sunt invitaţi să participe toţi cei care au întrebări sau caută răspunsuri la problemele apărute în această perioadă a vieţii. Al treilea workshop din cadrul seriei FREE TEENS va fi un workshop dedicat viselor și se numește FREE TEENS: Experimentează și pune-ți visele în aplicare! Vom vorbi despre puterea voinței și despre cum ne putem îndeplini visele, prin stabilirea unor obiective care să fie în concordanță cu interiorul și aspirațiile noastre; dacă știm ce vrem să obținem, cu siguranță avem tot potențialul de care avem nevoie pentru a ajunge acolo unde ne dorim.

FREE COUPLE: Fericire in minim doi

free_couple.jpgPrin intermediul acestui workshop ne propunem să explorăm împreună canalele specifice în care voi doi sunteți conectați în această entitate nouă a cuplului pe care îl formați. Împreună vom analiza modurile benefice ale conexiunii relaționale, din punct de vedere emoțional, fizic și al sistemului familial din care faceți parte, cu scopul de a identifica ce e potrivit pentru creșterea voastră personală.

În același timp, vom analiza și modalitățile mai puțin eficiente în care cuplul vostru este conectat, fie că acestea sunt conștiente sau nu. Spre exemplu, dacă împărtășești cu partenerul tău de cuplu doar emoțiile negative pe care le-ai experimentat într-o zi, poate ar fi bine să îți reconsideri poziția și să te întrebi de ce ea/el s-a transformat în coșul de gunoi al emoțiilor tale, la fel de bine cum propriul partener se poate întreba cum de acceptă să fie numai receptorul lucrurilor negative din viața ta.

În concluzie, dacă vrei să te conectezi sau să te reconectezi cu partenerul tău într-un mod sănătos și benefic pentru dezvoltarea armonioasă a cuplului vostru, vă invit pe amândoi la un prim workshop în care să conectăm piesele de puzzle ale relației voastre.

FREE HARMONY: Gestionarea sănătoasă a emoțiilor și a stresului

free_harmony_3_poster.jpgȚi s-a întâmplat vreodată să nu te poți controla când erai nervos/nervoasă? Să fii trist(ă) și să nu ai cu cine vorbi? Să ai diferite frici: de eșec, de a vorbi în public, de ceilalți? Să fii stresat(ă) la locul de muncă și să te simți copleșit(ă)? Sau ești genul de persoană care nu exprimă ceea ce simte, chiar și atunci când în interior trăiești o adevărată furtună? Cu toții trăim zilnic emoții de toate felurile. Pe cele pozitive (bucurie, entuziam, dragoste, etc.) ni le dorim, însă cele negative uneori ne dau bătăi de cap. De fapt, nici nu există emoții rele, atât timp cât ne împrietenim cu ele și știm să restabilim starea de armonie interioară. De aceea, te invit la workshopul de „Gestionare sănătoasă a emoțiilor și stresului” să descoperim împreună cum să facem față mai bine emoțiilor și stresului, în vederea obținerii și menținerii stării de sănătate.

FREE ME: Increderea, radacina vietii

free_me_0.jpgFREE ME: Încrederea, rădăcina vieții

O viaţă avem!
Cine şi-ar dori o viaţă într-o cochilie ? Ţi-ai pus vreodată această întrebare?
Acest workshop este o reflectare asupra vieţii şi a modului în care încrederea în forţele proprii te-a ajutat până acum, să o trăiesti plenar. Vom discuta despre visele si nevoile tale , talentele , ordinea şi regulile din viaţa ta ,toţi fiind factorii care te ajută să-ţi împlineşti confortul .
Scopul workshopului este de a conştientiza că fiecare schimbare îşi are rolul ei şi de a-ţi deschide perspectiva.

De ce frica de respingere nu dispare niciodata

its_all_about_love.jpgDe ce frica de respingere nu dispare niciodată

by psiholog sub supervizare Mădălina Belcescu

Sunt momente deosebite – la începutul relațiilor – când una dintre persoane  nu își găsește curajul să îi spună celeilalte cât de mult ține la ea. Ambele și-ar dori să își atingă mâinile și să îți găsească locul potrivit în viața celuilalt, dar frica de respingere e atât de intensă, încât sunt ezitanți și șovăielnici în a-și mărturisi dragostea. Presupunerea de la care se pornește este aceea că frica de respingere este limitată și că se concentrează în special pe o anumită perioadă a relației: începutul. Și totuși, una din caracteristicile mai puțin recunoscute este aceea că, în fapt, frica de respingere nu dispare niciodată. Ea continuă, chiar și la cei mai echilibrați oameni, în fiecare zi, uneori cu grave consecințe. Încă nu s-a găsit o cale eficientă și lipsită de vinovăție prin care fiecare să admită că are nevoie de reasigurări din partea celuilalt. 

Povestea REGELUI care a uitat ca este REGE

povestea_regelui_2.gifPovestea REGELUI care a uitat că este REGE

by Psiholog Diana Ciubotaru

Şi acum hai să ne culcușim în fotoliu cu o cană fierbinte de ceai în mână și să ascultăm o poveste:

Era odată un om tare necăjit. Supărat, care credea că viața a fost nedreaptă cu el. Câteodată avea câte o sclipire de fericire, dar se pierdea repede în negura zilelor obisnuite. Când privea în jur vedea casa lui gri, în orașul gri, cu oameni gri și se întreba neputiincios de ce culoarea gri stăpânește oamenii? De ce nu este altă lumină și culoare în oameni?
Din când în când visa un vis. Același. Din care se trezea uneori transpirat alteori înghețat și cu sentimente amestecate. Acolo erau culori, dar visul era plin de scene pe care nu le înțelegea și nu aveau SENS. De aceea, dimineața rămânea doar cu acel sentiment nedefinit că acolo a fost CEVA. 

Pages