Ești ceea ce gândești
Modul în care gândim ne influențează în mod direct atât corpul, cât și viața. Poate ați mai auzit conceptul acesta, exprimat în diferite feluri de exemplu, în expresia "suprematia minții asupra materiei”. Oamenii cu care discutasem nu numai că împărtășeau această convingere, dar o și foloseau ca bază pentru realizarea unor schimbări conștiente în propria minte, în corp și în viața lor personală.
Că să înțeleg cum au reușit acest lucru, am început să studiez volumul din ce în ce mai mare de cunoștințe referitoare la relația dintre gândire și trupul fizic. A apărut un domeniu al științei numit psihoneuroimunologie, care a demonstrat legătură dintre minte și trup. Toate cele aflate până acum pot fi descrise în următorii termeni ușor accesibili: fiecare gând produce o reacție biochimică la nivelul creierului. Acesta eliberează la rândul sau semnale chimice transmise corpului, în care reacționează ca mesageri ai gândului. Gândurile care produc substanțele chimice din creier îi permit corpului să simtă exact cum gândeați. Deci fiecare gând produce o substanță căreia îi corespunde o senzație în corp . În mod esențial la fiecare gând de fericire, inspirație, adică pozitiv, creierul produce o substanță care va fac să va simțiți fericit, inspirat sau înălțat. De exemplu, când anticipați o experiență plăcută, creierul produce imediat un neurotransmițător numit dopamină, care stimulează creierul și corpul în așteptarea experienței respective și începe să va stimuleze. Gândurile pline de ură, de supărare sau autodepreciative determină creierul să producă niște substanțe chimice numite neuropeptide, la care corpul reacționează corespunzător. Va simțiți dușmănos, furios sau lipsit de valoare. Iată cum gândurile devin neîntârziat materie.
Atunci când corpul reacționează la un gând printr-o trăire, acest fapt declanșează un răspuns în creier, care monitorizeaza și evaluează constant starea corpului și observă că trupul se simte într-un fel anume. Că răspuns la această trăire organică, creierul generează gânduri care produc mesageri chimici corespunzători; începeți să gândiți cum simțiți. Gândirea creează simțire, iar apoi simțirea creează gândire, într-un ciclu continuu.
Această buclă duce în cele din urmă la apariția în corp a unei anumite stări, care determină natură generală a modului în care ne simțim și ne comportam. Numim acest lucru stare. Să presupunem, de pildă, că o persoană își trăiește o mare parte din viață într-un ciclu repetat de gânduri și stări care au de-a face cu lipsă de securitate. În momentul în care gândește că nu e suficient de bună sau de deșteaptă, ori ”destul de...” în tot ceea ce face, creierul eliberează substanțe chimice care produc un sentiment de insecuritate. Acum simte întocmai cum gândea. În momentul în care se simte nesigură, începe să gândească așa cum simte. Cu alte cuvinte, corpul o determină acum să gândească. Acest gând duce la și mai multe sentimente de insecuritate , iar ciclul se autoperpetueaza. dacă gândurile și sentimentele persoanei continuă să genereze an de an același feedback biologic între creier și corp, ea va trăi într-o stare de insecuritate”.
Cu cât întreținem mai mult aceleași gânduri, care produc la rândul lor aceleași substanțe chimice, care determină aceleași stări în corp, cu atât gândurile ne schimbă fizic mai mult. Astfel, în funcție de ce gândim și simțim, ne creăm starea. Lucrurile la care ne gândim, energia și intesitatea lor ne influențează în mod direct sănătatea, alegerile și deciziile și, în cele din urmă, calitatea vieții.
Aplicând acest raționament la propria viață, mulți dintre cei cu care am discutat își dădeau seamă că unele dintre gândurile lor nu numai că nu serveau sănătății, dar ar fi putut fi tocmai starea principală a stărilor de boală sau de nefericire. Zeci de ani, petrecuseră aproape zi de zi complăcându-se în stări de anxietate, îngrijorare, tristețe, gelozie, furie sau o altă formă de suferința emoțională. Interlocutorii mei spuneau că, gândind și simțindu-se așa timp îndelungat, asta le produsese stările respective.
De aici, a apărut raționamentul potrivit căruia, pentru a-și schimbă starea de sănătate fizică, era necesar să-și abordeze propriile atitudini: complexe de gânduri strânse în serii de rutine. Atitudinea creează o stare aflată în directă legătură cu corpul. Astfel, cineva care dorește o sănătate mai bună trebuie să-și modifice tiparele de gândire sau atitudini, cele noi ajungând în cele din urmă să-i schimbe starea. Că să reușească acest lucru, persoană respectivă ar trebui să evadeze din ciclurile nocive reluate mereu de gândire a simțire, simțire a gândire și să pună în locul lor altele, benefice.
De fapt, majoritatea gândurilor sunt idei create de noi și în care ajungem să credem. A crede devine pur și simplu o obișnuință. Sheila, de pildă, care suferea de tulburări digestive a observat cât de des se gândea la șine că la o victimă incapabilă să-și schimbe viață. Vedea cum astfel de gânduri îi declanșaseră un sentiment de neajutorare. Punerea sub semnul întrebării a acestei convingeri i-a dat posibilitatea să accepte că mamă ei nu făcuse nimic prin care s-o împiedice să-și urmeze propriile idealuri sau s-o convingă de contrariu. Unii dintre cei pe care i-am studiat spuneau că aceste gânduri repetitive seamănă cu niște programe de computer care funcționează tot timpul, în fiecare zi, undeva în fundalul propriei vieți. Ei înșiși fiind operatorii acestor programe, le puțeau schimbă sau chiar șterge.
Intuiția această a fost esențială. Într-un anumit moment, toți cei cu care am vorbit au fost obligați să înfrunte ideea preconcepută potrivit căreia gândurile nu pot fi controlate, alegând în schimb să fie liberi și să-și controleze gândirea. Toți deciseseră să pună capăt proceselor negative de gândire care anticipaseră și pregătiseră producerea reacțiilor chimice dureroase din corp și acum erau hotărâți să-și coordoneze gândurile și să elimine raționamentele care le făceau rău.
Repetate suficient de des, gândurile conștiente devin un mod inconștient de gândire. Că să dăm un exemplu banal, când învățam să șofam, trebuie să conștientizam fiecare acțiune. După mult exercițiu, putem conduce 150 de kilometri, de la punctul A la punctul B, și fără să ne amintim vreo porțiune a traseului, pentru că, de obicei, subconștientul se află la volan. Toți am avut o astfel de senzație de neconstientizare în timpul unei călătorii de rutină cu mașină, simțind cum conștientul se redeasteapta doar că să reacționeze la un zgomot neobișnuit la motor sau la huruitul unei anvelope sparte. Așa că, dacă persistam în aceleași gânduri, acestea sunt conștiente de la început, devenind în cele din urmă inconștiente, programe automate de gândire. Neurostiintele au o explicație foarte solidă pentru modul în care se petrece acest lucru. Și, până la sfârșitul acestei cărți, veți înțelege cum se realizează acest fenomen.
Gândurile inconștiente devin modalități inconștiente de existența, care ne afectează în mod direct viață, la fel că și cele conștiente. Că toate gândurile, și acestea declanșează reacții biochimice care au că rezultat comportamente, iar gândurile noastre repetitive, inconștiente produc țipare automate de comportament, dobândite, aproape involuntare, niște obișnuințe care se fixează și se consolidează sub formă de conexiuni neurologice.
Pentru a întrerupe ciclul unui proces de gândire devenit inconștient, este nevoie de o acțiune conștientă și de efort. Mai întâi, trebuie să evadăm din propria rutină, că să ne putem privi viață din afară. Prin contemplare și autoreflecție, putem deveni conștienți de scenariile noastre inconștiente. După aceea astfel de gânduri trebuie observate fără să reacționăm la ele, astfel încât acestea să nu mai declanșeze reacțiile chimice automate care duc la apariția comportamentului habitual. În sinea noastră, posedăm cu toții un nivel de conștientă de șine care ne poate observă gândurile. Trebuie să învățam să ne separăm de aceste programe și, atunci când reușim, le putem domină în mod voit. În sfârșit, putem exercita control asupra propriilor gânduri, prin această distrugând din punct de vedere neurologic gânduri care au fost fixate și consolidate în creier.
Cunoscând de la neuroștiințe faptul că, gândurile produc reacții chimice în creier, ar fi logic ca, gândurile să aibă un efect oarecare asupra corpului fizic, modificându-se starea interioară. Gândurile nu numai că au o importantă concretă pentru modul în care trăim, dar devin concrete în chiar corpul nostru. Gândurile au substanță și devin substanță.
Din convingerea că, gândurile sunt reale și că modul de gândire al oamenilor le influențează direct sănătatea și viața, persoanele respective și-au dat seama că necazul lor provenea de la înseși procesele lor de gândire. Ele au început să-și analizeze viața. Când le-a venit inspirația și au dobândit sârguința necesară ca să-și schimbe modul de gândire, și-au putut revitaliza sănătatea. O nouă atitudine se poate transforma într-o nouă obișnuință.
Antrenează-ți creierul - Joe Dispenza
De la Diana Ciubotaru - psihologul din Iași
