DA! Copiii mint! - partea a II-a

DA! Copiii mint! - partea a II-a
by psih. Luiza Brînză

Cercetările arată că toți copiii de vârstă mică au înțelegerea că a spune adevărul e bine și a spune o minciună e greșit. După vârsta de 10 ani însă, copiii încep să identifice intențiile din spatele unui discurs și devin mult mai conștienți de consecințele acțiunilor lor. Când studiul  - Canada, McGill University – 2016 – a adresat întrebări vis-à-vis de a pedepsi minciuna și a recompensa adevărul, diferențele au apărut din nou. 

Copii mici - 2-4 ani - În această perioadă, bagajul lingvistic este redus și în curs de formare. Deși nu există o diferențiere clară între adevăr și minciună, acesta este timpul recomandat pentru a încuraja onestitatea. În jurul vârstei de 4 ani, copiii au o preferință pentru ”nu”.  Dacă se întâmplă să mintă, o fac pentru a observa reacții. Este bine să nu se treacă cu vederea dacă situația o impune. O discuție deschisă despre importanța adevărului, pe înțelesul lor, este binevenită. Ideal este să apreciați sinceritatea copilului, fără a insista prea mult. Să nu uităm că cei mici se orientează pe prezent, aici și acum. Orice discuție ce vine după o zi, două, referitoare la un eveniment trecut, ar putea fi deja uitat de copil.

Preșcolari și copii mari - 5-8 ani - La această categorie de vârstă, se constată că minciunile copiilor sunt mai frecvente și au ca subiect temele pentru acasă, întâmplări de la școală sau grădiniță, profesori, colegi, ore. Astfel, ei testează adultul pentru a vedea dacă pot scăpa cu minciuna și evită de regulă un efort sau o măsură de constrângere. Minciunile de la această vârstă sunt relativ ușor de detectat; atrageți atenția copilului și oferiți feedback pozitiv de fiecare dată când este sincer.

Pubertate - 9-12 ani - Majoritatea copiilor, la aceasta etapă de vârstă, fac eforturi susținute în mod conștient pentru  a-și crea identitatea proprie; în același timp, devin mult mai iscusiți în a susține o miciună o perioadă mai lungă de timp, și apare și sentimentul vinovăției după minciună. Tot în această categorie de vârstă, copiii încep să înțeleagă și sensul minciunilor inofesive: uneori le întâlnim când putem accepta un anumit grad de neonestitate, ca de pildă atunci când este mai important să fii politicos, manierat, să nu rănești sentimentele celuilalt .

Studiul concluzionează că indiferent de vârstă, copiii fac diferența între minciună și adevăr. Rolul părintelui este crucial în viața copilului, ca prim model. Urmează apoi interacțiunile sociale cu membrii familiei lărgite, prietenii de joacă, colegii de școală etc. Desigur că vor fi momente în care copilul va minți; datoria părintelui este de a interveni în concordanță cu situația creată. Despre provocările părinților în fața minciunilor copiilor vom organiza în curând un workshop. Vă aștept la o întâlnire practică în care vom afla și vom putea utiliza diverse  metode de abordare. 

Materiale de referință: Children’s evaluations of tattles, confessions, prosocial and antisocial lies, Victoria Talwar et al., International Review of Pragmatics, doi: 10.1163/18773109-00802007, published online January 2016, abstract.
McGill University news release, accessed 6 October 2016 via AlphaGalileo.

Cu gratitudine!
Psiholog clinician specialist Luiza Brînză
Gamma Kids by Gamma Institute
https://www.gammainstitute.ro/ro/blog/incredere-si-credibilitate-worksho...