Categorii

FREE MIND – workshop-uri de dezvoltare personala prin care te eliberezi de capcanele mintii

dezvoltare_personala_gamma_clinic_free_mind_1.jpgFREE MIND – workshop-uri de dezvoltare personală prin care te eliberezi de capcanele minții

Ți-ai pus vreodată întrebări precum ”Dacă nu mă descurc?”, ”De ce nu-mi merge bine?”, ”De ce la final rămân singur/ă?”, ”Ce fac dacă ceilalți mă vor răni?”, ”Dacă se întâmplă ceva rău?” sau ”Ce să fac ca ceilalți să mă integreze în grupul lor?” Simți că te împiedică să te bucuri de viață chiar dacă pare că ai tot ceea ce ai avea nevoie pentru a fi fericit/ă?

Atunci când genul acesta de întrebări sau îndoieli îți vin în minte în mod automat, de parcă ar fi fost dintotdeauna acolo, ești prins în capcane mentale care îți influențează modul în care gândești, simți, acționezi sau relaționezi cu cei din jurul tău, declanșându-ți sentimente puternice de anxietate, frică, furie, rușine etc.

Însă, în momentul în care deconspiri aceste capcane și nu mai vrei să rămâi prins în ele, ci ALEGI în mod CONȘTIENT gândurile în care vrei să crezi, îți poți creea experiențe pline de sens și poți trăi conexiunea cu tine și cu ceilalți la un alt nivel de înțelegere, dincolo de programele minții.

Poveste terapeutică: Maimuța care se credea copac

poveste_terapeutica_2.pngPoveste terapeutică: Maimuța care se credea copac

”Odată demult, o maimuță viețuia într-un copac unde se obișnuise așa de bine, încât ajunsese să se creadă chiar ea însăși copac. Tare ciudat și de necrezut părea acest lucru! Maimuțica stătea în copac cât era ziulica de lungă și nu cobora de acolo nici noaptea. Zi și noapte stătea în copac și nimeni nu i-a spus niciodată că ea nu era de fapt copac. Nici copacul nu voia să-i spună nici măcar în șoaptă că ea nu era copac, pentru că pe el îl amuza teribil și i se părea chiar un compliment plăcut faptul că această maimuțică se credea copac. Așa că mai departe, maimuțica se lăsa legănată în vânt printre crengile lui.

În pădurea aceea nu se găsea nicio oglindă, așa că nu era nicio posibilitate pentru maimuțică să-și dea seama că ea arăta cu totul altfel decât un copac. Părea foarte mulțumită că stă în copac. Totuși, pe undeva, în adâncul sufletului ei, parcă simțea că-i lipsește ceva și că viața ei era prea legată de copac într-un fel ciudat și chiar nepotrivit.

Poveste terapeutica: Patru berze

psihologie_gamma_iasi.jpgPoveste terapeutică: Patru berze

”Într-o luncă însorită, trăiau patru berze. Adesea le puteai vedea împreună, pentru că se plimbau toată ziua printre ierburi să prindă broaște sau insecte, cu ciocul lor lung și portocaliu. Toamna făceau împreună călătorii lungi în țările calde, unde se fereau de gerul iernii, iar primăvara se întorceau, zburând împreună pe același drum.

Deși păreau că seamănă perfect cu cu alta, încât le puteai chiar confunda, berzele se deosebeau foarte mult între ele, pentru că vedeau lumea care le înconjura cu totul diferit prin ochii lor de pasăre.

Familia pe axa timpului

img-20180124-wa0004.jpgFamilia pe axa timpului
by psih. Raluca Ferchiu

Din ce în ce mai des mă întreb cum ar fi lumea, viața de zi cu zi, dacă am fi cu adevărat prezenți în viața noastră și a celor din jurul nostru, dacă ne-am conecta cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ne-am pune mai des întrebări despre evoluția noastră și dacă am căuta cu mai mare ardoare, răspunsurile. Mă întreb ce am avea nevoie să știm pentru a fi atenți la modul în care ne trăim viața. Sunt psihoterapeut de familie și rolul acesta mă pune în poziția de a reflecta, de a analiza și de a observa interacțiunea dintre oameni, conexiunea și modul în care evoluează unii alături de alții, în familie. Și ce observ? Din ce în ce mai multe familii în care membrii se luptă unul alături de celălalt pentru a trece de dificultățile pe care le întâmpină, dar uită să se uite unul la celălalt și să se ia de mână pentru a face trecerea mai ușoară. Familii în care oamenii tânjesc unii după ceilalți, dar nu au curajul de a-și exprima vulnerabilitatea și de a cere ajutor celor cu care, de fapt, au hotărât, la un moment dat, că vor fi o familie. 

Poveste terapeutica: Secretul din scoica

poveste_terapie_gamma.jpgPoveste terapeutică: Secretul din scoică

”A fost odată un băiat, care a trecut printr-o întâmplare îngrozitoare atunci când era mic. I s-a întâmplat ceva despre care nu a mai aflat nimeni niciodată, pentru că n-a mai povestit nimănui. Pe măsură ce creștea, încerca să uite sau cel puțin să se gândească tot mai rar la acea pățanie. Uneori, amintirea evenimentului care îl îngrozise îi revenea fără să vrea în vise – care erau foarte urâte, niște adevărate coșmaruri. Copilul nu înțelegea că visele erau tocmai în legătură cu acel eveniment. Pățania aceea îngrozitoare îl făcea să se simtă foarte neplăcut și să aibă o părere proastă despre el, deși nu a fost ceva ce a vrut el însuși, ci ceva ce i s-a întâmplat pur și simplu, fără ca el să vrea. Cu timpul, copilul aproape că uitase prin ce lucru îngrozitor trecuse, ceea ce nu putea să uite era cât de supărat a fost pe el însuși atunci și ce părere proastă a avut despre el.

Cum imi pregatesc copilul pentru prima intalnire cu psihologul

psihologie_copii_iasi_2.jpgCum îmi pregătesc copilul pentru prima întâlnire cu psihologul
by psih. Raluca Ferchiu

Să te adresezi unui psiholog nu e întotdeauna o decizie ușoară, mai ales dacă luăm în calcul semnificația acestei decizii în istoria familiei: că doar cei cu probleme serioase/ grave merg la psiholog, că nu-ți poți rezolva singur problemele sau că nu e ok să-ți împărtășești necazurile cuiva străin.

Cu toate acestea, asumarea primei vizite la psiholog este primul pas pe care îl poți face pentru schimbarea pe care ți-o dorești, pentru tine sau pentru întreaga ta familie. Iar acest lucru poate însemna inclusiv vizita copilului tău la psiholog. Dacă nu știi cum să-i explici sau cum să-l pregătești pentru această întâlnire, iată câteva sugestii:

Poveste terapeutică: Plantuta cea perseverenta

poveste_terapeutica_gamma.jpgPoveste terapeutică: Plăntuța cea perseverentă

”S-a întâmplat odată ca sămânța unei flori, purtată de vânt, să aterizeze pe o cărare cu pământ puțin și plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia, a încolțit și a început să crească. Floricica a reușit să se înalte destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru, fie era strivită o frunză, fie că se rupea chiar vârful florii. Micuța plantă încerca iar și iar să scoată la iveală câte o frunzuliță sau un bobocel de floare. Numai că, de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful, fie cu roata bicicletei. Până la urmă, biata plăntuță s-a văzut silită să renunțe la dorința de a se mai înălța. S-a hotărât să încerce doar să supraviețuiască, rămânând mereu la fel. Însă și acest lucru era greu, pentru că primea prea puțin soare și prea puțină hrană, dacă stătea așa lipită de pământ.

Cele 5 insusiri ale copiilor autonomi

gamma_incredere_in_sine.jpgCele 5 însușiri ale copiilor autonomi
by psih. Raluca Ferchiu

De foarte mute ori, părinții care vin în cabinetul de psihoterapie spun că și-ar dori ca copilul lor să fie independent, să nu se lase atât de mult influențat de grupul din care face parte și să aibă siguranța că poate decide pentru el în cunoștință de cauză. Dar pentru a fi independent atunci când este mai mare, copilul are nevoie să-și cultive această trăsătură încă din mica copilărie. Odată ce copiii se obișnuiesc cu folosirea dialogului interior, își creează două caracteristici: un puternic simț al sinelui și o puternică dorință de a face parte dintr-un grup. Din aceste două caracteristici, se dezvoltă 5 însușiri care-i definesc drept ființe autonome. 

 

Poveste terapeutica: Usa care dorea sa fie zid

poza_poveste_terapeutica.jpgPoveste terapeutică: Ușa care dorea să fie zid

”Vă puteți imagina că, într-o clădire nouă și frumoasă, arhitectul se gândește să folosească o mulțime de uși. Unele separă holurile de coridoare, altele separă coridoarele de camere, altele separă camerele între ele. Pe scurt, fiecare ușă are o anumită destinație. Cele mai multe sunt făcute din lemn, altele sunt din fier, din plastic sau chiar din sticlă. Toate arată foarte bine când sunt noi. Lumea se uită atent la ele și le deschide sau le închide cu grijă.

Uneori se ciocănește la ușă și se așteaptă un răspuns. Apoi se intră. Sunt uși oficiale, respectabile. Ușile din fier au încuietori complicate și nu poți trece de ele decât dacă ai chei speciale. Prin cele din sticlă se vede și poți ști ce este înăuntru, chiar dacă sunt închise cu cheia. Ușile din lemn pot fi împodobite cu modele artistice sculptate.

Exercitiul saptamanii: Cum vrei sa se schimbe viata ta?

foto_4.jpgExercițiul săptămânii: Cum vrei să se schimbe viața ta?
by psih. Raluca Ferchiu

În această perioadă, în care începem un nou an, fiecare dintre noi se gândește ce anume vrea să întreprindă, ce vrea să schimbe sau ce obiective are de îndeplinit. De obicei, începem prin a face o listă luuungă de lucruri pe care ni le dorim si punem lista într-o agendă, pe care o deschidem doar din când în când. Dar cum putem face în mod real schimbările pe care ni le propunem? Vă propun câțiva pași și câteva întrebări care să aducă obiectivele mai aproape de a deveni realitate.

1. Gândește-te cum vrei să se schimbe viața ta începând de astăzi.

  • Dacă mâine dimineață te-ai trezi cu toate obiectivele îndeplinite, cum arată viața ta? Ce faci? Cum gândești? Cum te simți?
  • Ce schimbări concrete ai observat în această imagine a noii tale vieți?

2. Analizează impactul pe care îl au aceste schimbări în viața ta.

  • Cum se modifică rutinele tale?
  • Cum îți influențează aceste schimbări relațiile cu cei din jur?
  • Cum se schimbă modul în care te raportezi la propria persoană și la tot ceea ce te înconjoară? 

3. Implementează schimbarea în pași mici și ai încredere în reușită; nu e nevoie să-ți schimbi întreaga viață peste noapte la 360 de grade. Dacă schimbarea pe care ți-o dorești ți se pare dificil de atins, stabilește-ți obiective mai mici, care să-ți ofere motivația de care ai nevoie pentru a continua.

Și nu uita că orice schimbare are nevoie de timp pentru a se transforma în modul tău natural de a fi. Așa că fii răbdător și blând cu tine anul acesta și privește schimbarea ca pe o evoluție naturală pe care vrei s-o faci.

Exercitiul saptamanii: Tu ce-ti doresti sa experimentezi de sarbatori?

notebook-and-pen-wallpaper-7843-8187-hd-wallpapers.jpgExercitiul saptamanii: Tu ce-ti doresti sa experimentezi de sarbatori?
by psih. Raluca Ferchiu

Sărbătorile se apropie și acesta este un bun prilej pentru a fi împreună cu cei dragi, pentru a celebra ceea ce am realizat în anul care se apropie de final și pentru a proiecta în viitor ceea ce ne dorim să experimentăm anul care vine. Dar, totodată, sărbătorile vin și cu un ”manual de instrucțiuni” pe care l-am primit de la părinți, familie, de la cei apropiați și care ne descrie, pas cu pas, ”ce se face” în această perioadă: cu cine să-ți petreci Crăciunul, cum anume să te simți, cum să vorbești cu cei din jur, pe cine să vizitezi sau pe cine nu, cu cine să te împaci dacă ești certat, sau care sunt lucrurile care, nici măcar de sărbători nu pot fi iertate. Dar ai citit vreodată cu atenție acest manual? Nu crezi că e momentul să-ți scrii tu propriul scenariu de sărbători?

The hero's journey

colaj_mobilitate_0.jpgThe hero's journey

During our lives, we leave several times from a place we call home at that time. Sometimes this "home" can be any situation that gives us a sense of security, and "going" means anything that takes us out of our comfort zone and provokes us in an astonishing and unknown way. This, often scares us, sometimes creates us anxiety and depression, preventing us from making a choice or building a strategy on which to act. A coherent process would help us to re-analyze our abilities, to realise our hidden powers, a process in which we clarify how to make decisions, how to act and creat alliances. But where do you find a therapeutic process of such complexity and depth?

 

Calatoria eroului

colaj_mobilitate.jpgCalatoria eroului 

De-a lungul vieții, plecăm de mai multe ori dintr-un loc pe care îl numim în acel moment acasă. Uneori acest „ acasă” poate fi orice situație care ne dă o senzație de siguranță iar „plecarea” poate însemna orice ne scoate din zona de confort și ne provoacă într-un mod neașteptat și necunoscut. De multe ori asta ne sperie, alteori ne crează anxietate și depresie, împiedicându-ne astfel să facem o alegere, să ne construim o strategie pe baza căreia să acționăm. Ne-ar ajuta un proces coerent cu ajutorul căruia să ne reanalizăm abilitățile, să ne dăm seama de puterile noastre ascunse, un proces în cadrul căruia să ne clarificăm modul de a lua decizii, de a acționa și de a crea alianțe. Dar unde găsești un proces terapeutic de o asemenea complexitate și profunzime?

 

5 concluzii importante ale unui studiu asupra dezvoltarii umane

5_key.jpg5 concluzii importante ale unui studiu asupra dezvoltării umane
by psih. Raluca Ferchiu

Primul studiu longitudinal britanic al Natinal Birth Cohort a fost început în 1946, pentru a determina de ce rata natalității descrește în Marea Britanie, iar cercetătorii au cules date de la aproape 14000 de bebeluși, incluzându-i aproape pe toți cei născuți în Anglia, Wales și Scoția. Acesta este cel mai lung studiu asupra dezvoltării umane și continuă și în prezent sub egida National Survey of Health and Development (NSHD).

Iată cele mai importante 5 concluzii ale studiului:

Pages