Categorii

Mai bine bogat și sănătos, decât sărac și bolnav 
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea 

Pot părea amuzante asocierile din titlu, dar în spatele zâmbetului se ascunde o realitate cotidiană ceva mai delicată. Întrebarea capitală pe care o aude cel care intră prima dată într-un cabinet de terapie este „Care este nevoia ta în acest moment?”. Deseori, răspunsul lasă să transpară dorința de a primi un sfat sau o soluție…corectă la un impas personal și, aproape întotdeauna, într-o manieră care implică compromisul.  Invariabil, singurul sfat pe care îl ofer este acela de a se feri de cei care dau sfaturi. Mai ales în contextual actual, în care abundă piața spirituală de consilieri, călăuzitori, ghizi mioritici și profeți gata să-ți livreze oferta 3+1 gratis a pașilor necesari pentru îndeplinirea menirii tale pe acest pamânt. Ca să citez un terapeut, căruia îi port un enorm respect, majoritatea celor care nu-și asumă responsabilitatea propriei vieți devine foarte spirituală.

Noroc de „săptămâna oarbă”!
by psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan

Perioada de îndrăgostire este magică, pentru toate cuplurile. Sentimentul că zbori şi că eşti cel mai fericit din lume îţi umple sufletul. Viaţa chiar e roz şi totul în jur păleşte când apare el sau ea! Petreci clipe, ore, zile într-o stare de beatitudine şi abia aştepţi clipa reîntâlnirii... clipa când veţi fi din nou împreună cu trup şi suflet! Şi etapa asta durează ceva... Cât, depinde de la cuplu la cuplu dar, zic eu, mai ales de cuplu! Ce urmează însă după, e puţin mai complicat. 

Povara fricii de a fi tu însuți
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea

Am citit recent că singurele frici cu care ne naștem sunt frica de moarte și cea de zgomote puternice. Sunt depozitate adânc în subconștientul colectiv, cu un scop cât se poate de util: acela de a ne ține în viață. Toate celelalte frici sunt învățate, sunt programe mentale instalate cu „generozitate” de cei cu care intrăm în contact din prima zi de viață (părinții fiind cap de listă) și din interacțiunea cu realitatea exterioară.

Nu-ți poți controla emoțiile? Atunci schimbă-ți gândurile!
by psihoterapeut Livia Băețică

Ți s-a întâmplat vreodată să te simți abătut, nemulțumit, furios sau plin de temeri și să nu știi de ce?
Dacă îți cercetezi cu atenție mintea îți vei da seama că ai un anumit tip de gânduri atunci când ai astfel de emoții neplăcute. Iar aceste gânduri sunt cu totul diferite de cele care îți trec în minte atunci când ești fericit, bucuros, împlinit.

Marte, Venus și Facebook
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Am citit recent un articol despre nevoia imperioasă a femeilor de 40 de ani de a avea un copil, sau doi sau trei…Că altfel nu sunt împlinite, chiar dacă au carieră, bani, confort, sigur o „vor lua pe arătură” la un moment dat, pentru simplul motiv că până la acea vârstă nu au „procreat”. Bine, nici dacă se „trezesc” la această vârstă și decid să aibă un copil nu e în regulă, pentru că…nu faci un copil doar ca să ai cu ce să umpli golul existențial. Deci, nici așa…nici așa.

Nemulțumirea de sine ... nu miroase a bine
by psihoterapeut Livia Băețica

Te-ai comparat vreodată cu ceilalți și ai considerat că nu ești destul de bun, frumos, deștept? Sau când ți-ai făcut un bilanț al vieții ai ajuns la concluzia că nu ai cine știe ce realizări? Ți s-a întâmplat să simți invidie, care este insatisfacție de sine mascată? 

De fapt, ceea ce ai văzut și ți-a plăcut, ai apreciat la ceilalți sunt părți ale propriului Sine. Poate că astăzi nu le manifești prea evident, dar ele există în stare potențială. Sunt calități ale tale pe care ți-ai dori să le dezvolți mai mult. Altfel nici nu le-ai observa la ceilalți. Nu vedem în exterior decât ceea ce avem deja în interior și putem recunoaște.

Talibanii emoționali și normele ISU
by Psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea

Există statistici care spun că a treia săptămână din ianuarie este cea mai deprimantă din an (sau cea mai provocatoare din punct de vedere emoțional, depinde cum vrem să vedem situația).  Scăderea temperaturii, a luminozității, datoriile acumulate la sfârșit de an, facturile ge(ne)roase ale furnizorilor de utilități, eșecul rezoluțiilor noului an, presiunea taskurilor personale și profesionale,  amintirea îndepărtată a vacanțelor se cumulează într-un soi de gap emoțional colectiv, ilustrat statistic printr-un maxim absenteism la muncă și chiar printr-o creștere a numărului de acțiuni de divorț depuse.