Adaugă comentariu nou

Modificarea realitatii voastre

[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"321", "attributes":{"class":"media-image size-medium wp-image-1069 alignleft", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 20px;", "width":"300", "height":"225", "alt":"ingeri-spre-lumina-1399"}}]]Umbra exista si este ascunsa vederii. Pentru a o gasi, trebuie sa ne dedicam unei calatorii descendente. Ganditi-va la aceasta calatorie, ca si cum ati merge sa recuperati parti din viata voastra care au fost abandonate, pentru ca v-ati simtit vinovati sau rusinati pentru ele. Furia care izbucneste din umbra este atasata de evenimente trecute, care nu au fost rezolvate niciodata. Acum, acele evenimente au trecut, insa rezidurile lor emotionale au ramas.

Rusinea, vinovatia si frica nu pot fi accesate prin gandire. Umbra nu este o regiune a gandurilor si a cuvintelor. Chiar si atunci cand aveti o strafulgerare si va amintiti astfel de emotii, folositi o parte a creierului superior – cortexul – care nu poate atinge umbra. Calatoria de coborare incepe numai atunci cand gasiti usa catre creierul inferior, unde experientele sunt sortate nu dupa ratiune, ci in functie de sentimente intense.

In creierul vostru inferior ( identificat cu sistemul limbic, care prelucreaza emotiile si cu creierul reptilian, care reactioneaza in termeni de amenintare bruta si de supravietuire) se desfasoara o drama continua. In aceasta drama, multe chestiuni pe care creierul superior le-ar interpreta in mod rezonabil –sunteti blocat in trafic, ati pierdut o afacere, ati fost inselat la munca, o fata nu vine la intalnire – declanseaza reactii irationale. Fara sa va dati seama, intamplarile de zi cu zi fac creierul vostru inferior sa traga urmatoarele concluzii:

  • Sunt in pericol. S-ar putea sa fiu omorat.
  • Trebuie sa pornesc la atac.
  • Sunt atat de ranit, ca n-o sa-mi revin niciodata.
  • Oamenii astia merita sa moara.
  • M-au adus la disperare.
  • Nu merit sa exist.
  • Totul e lipsit de speranta – pentru totdeauna.
  • Sunt blestemat.
  • Nu ma iubeste nimeni.

Pentru a pune aceste sentimente pe pagina, a trebuit sa le verbalizez, insa, in realitate, modul cel mai potrivit de a le vedea este ca energie – forte puternice si impulsive, care au dinamica lor proprie. Fiti siguri insa ca, oricat  de liberi va simtiti fata de aceste energii ale umbrei, ele exista inauntrul vostru. Daca nu ar exista, ati fi intr-o stare de libertate totala, de bucurie si de nelimitare. Ati fi in unitate, in starea de inocenta pe care o recastigati, atunci cand energia ascunsa a umbrei a fost purificata.

Astazi puteti incepe sa invatati cum sa va cautati, pe bajbaite, drumul in umbra.

Energiile umbrei se fac cunoscute cand:

  • Nu puteti sa vorbiti despre ceea ce simtiti.
  • Simtiti ca nu mai detineti controlul.
  • Simtiti o strafulgerare de panica sau de spaima.
  • Vreti cu putere sa simtiti, dar mintea ramane goala.
  • Va treziti ca izbucniti in lacrimi, fara niciun motiv.
  • Va displace cineva, in mod irational.
  • Un argument rezonabil se transforma intr-o lupta.
  • Atacati pe cineva, fara a fi provocati.

Exista nenumarate alte feluri in care umbra se amesteca in situatiile zilnice, insa ele sunt printre cele mai obisnuite. Ceea ce au in comun e faptul ca se depaseste o limita – o situatie controlata devine, brusc, iritanta ori provoaca, manie sau spaima. Data viitoare cand vi se intampla acest lucru, asteptati si vedeti daca va simtiti vinovati sau rusinati; daca e asa, inseamna ca – fie si pentru un timp scurt – ati atins umbra. O izbucnire de sentimente irationale nu e acelasi lucru cu eliberarea lor. Izbucnirea nu inseamna purificare. Asa ca, nu confundati o criza, cu un catharsis. Energia umbrei se purifica prin urmatorii pasi:

  • Apare un sentiment negativ (furie, durere, neliniste, ostilitate, resentimente, mila de sine, neajutorare)
  • Cereti sa-l eliberati.
  • Traiti sentimentul si il urmati unde vrea sa se duca.
  • Sentimentul este eliberat prin respiratie, prin sunet sau prin senzatii corporale.
  • Dupa aceea, aveti un sentiment de eliberare, combinat cu o intelegere a ce a insemnat el.

Ultimul pas este cel care spune toata povestea: atunci cand o energie a umbrei pleaca cu adevarat, nu mai exista nicio impotrivire si vedeti ceva ce nu vedeati inainte. Intelegerea si eliberarea merg mana in mana. Calatoria descendenta consta din a va intalni cu umbra voastra de  multe, multe ori. Emotii intense, cum sunt rusinea si vinovatia, cedeaza numai putin cate putin – si nici n-ati vrea mai mult. Aveti rabdare cu voi insiva si, indiferent cat de putin credeti ca ati eliberat, spuneti-va: “ Asta e toata energia care a vrut sa fie eliberata, acum”. Nu trebuie sa asteptati eruptii exagerate din umbra. Faceti-va putin timp pentru o “meditatie asupra umbrei”, in care va acordati permisiunea sa simtiti tot ce vrea sa apara ca sentiment. Apoi, puteti incepe procesul in care ii cereti sa se elibereze.

Exercitiu: Scrisul ca declansator

Un element util pentru a declansa energiile umbrei este dicteul automat. Luati o bucata de hartie si incepeti sa scrieti propozitia: “ Ma simt cu adevarat….., acum”. Completati spatiul cu orice sentiment care apare – preferabil, unul negativ, pe care a trebuit sa vi-l ascundeti in ziua respectiva – si continuati sa scrieti. Nu va opriti – scrieti cat mai repede puteti si notati orice cuvinte care va vin in acel moment. Alte propozitii pe care le-ati putea folosi, ca sa incepeti acest exercitiu  sunt:

“Ar fi trebuit sa spun…”

“Abia astept sa spun cuiva ca…”

“Nu pot fi oprit sa spun adevarul despre…”

“Nimeni nu vrea sa ma auda spunand asta, dar...”

Astfel, va dati permisiunea de a va exprima – insa scopul mai important e sa ajungeti la un sentiment interzis. Cuvintele nu conteaza. Odata ce accesati sentimentul, poate incepe munca de eliberare. Trebuie sa continuati si sa-l simtiti pana la capat, sa cereti sa se elibereze si sa continuati, pana ce intelegeti ceva nou despre voi insiva. E nevoie de exercitiu, pana veti reusi o eliberare profunda, insa, pas cu pas, zidurile impotrivirii cad.  Umbra este implicata, in mod subtil, in viata de zi cu zi. Ea nu e niciodata atat de ascunsa, incat sa nu poata fi adusa la lumina.

Dr. Deepak Chopra - Cartea Secretelor

De la Diana Ciubotaru, psihologul din Iasi