Categorii

Cât de independent ești? - Episodul 1 – Conștientizarea
by Psihoterapeut Livia Băețica

Unii în adolescență, alții poate mai târziu, am început să ne dorim să ne căștigăm independența față de familie și am început să luptăm pentru ea, fiecare în felul lui. Fie ne-am revoltat când ni se cerea să fim la o anumită oră în casă, fie am luptat pentru dreptul de a merge la discotecă, fie orice ar fi zis părinții aveam altă părere și țineam cu tot dinadinsul să ne-o exprimăm.

La un moment dat am plecat din cuibul părintesc, hotărâți să ne croim propriul drum în viață, diferit de cel al părinților, căci, nu-i așa, noi știm ce este mai bine pentru noi. Poate părinții doreau să ne facem medic sau preot, meserii bine plătite și cu statut social, iar noi am ales cu totul altceva. Poate doreau să stăm cât mai aproape de ei, în același oraș, să vină mama cu oala cu sarmale la noi și să ne calce rufele, iar noi am ales să stăm cu chirie, în alt colț al țării.

„Râzi ca prostul”– scurt articol despre validare
by Psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Fie că ne place sau nu, că suntem conștienți sau nu, că ne-am gândit la acest lucru sau nu, cu toții avem momente când ne simțim vulnerabili. Vulnerabilitatea poate veni din surse diverse – ne poate fi frică, ne poate fi rușine, ne putem simți vinovați. Oricare ar fi sentimentul care ne tulbură în acele momente, dacă el este unul din cele enumerate mai sus – există multe șanse să îmi perturbe dinamica socială în care eu mă situez.

De ce este aceasta o problemă? Pentru că dacă mă simt vulnerabil în anumite contexte, e pentru că ceilalți au scos lucrul acesta la suprafață de undeva din trecutul meu, din inconștientul meu, dintr-un moment din copilăria mea când un adult (la fel de neștiutor ca și cel care mă face acum să mă simt vulnerabil) nu a știut să mă valideze pe mine sau pe emoția mea, indiferent dacă aceasta era pozitivă sau negativă. (De câte ori ați auzit expresia „Râzi ca prostul.” – aceasta este o invalidare a unui sentiment pozitiv pe care eu îl trăiesc și care e perfect normal ca și celelalte, dar care e invalidat de către cel de lângă mine.)

Încrederea și acceptarea – învățate de copii și părinți
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

În cabinetul de psihoterapie sunt foarte des provocată de a lucra cu părinții și copiii lor la dezvoltarea personală a celor mici, de a-i învăța să aibă încredere în forțele proprii, să știe cum să-și recunoască punctele tari, dar și pe cele vulnerabile și cum anume să facă față situațiilor care le provoacă încrederea în sine.

Și am o admirație aparte față de părinții care fac acest pas, în special pentru că această decizie este un act de curaj asumat în fața propriei persoane și a propriei familii – să alegi să schimbi ceva, ce nu știi dacă îți va face sau nu viața mai ușoară și mai frumoasă. În primul rând, pentru părinții care fac acest pas, înseamnă să-și accepte copiii așa cum sunt ei (valorizându-i prin asta, poate fără să își dea seama) și să-și asume un proces de schimbare, nu doar al copilului, ci al întregului sistem familial.

Seria Free Parent este o serie de workshop-uri ce se adresează tuturor părinților cu copii de 5-7 ani, care își doresc să afle secretele unei relații minunate cu copiii lor. Seria Free Parent oferă, pe lângă workshop-urile de parenting, și workshop-uri cu copiii lor, prin care aceștia pot învăța noi obiceiuri mentale sănătoase pentru o dezvoltare armonioasă. 

Iubește-te, Femeie!
by Psihoterapeut Livia Băețica

Poate mai mult decât în alte zile, de 8 martie noi, femeile, ne așteptăm să fim tratate într-un mod mai special de către bărbați. Există un model social de a sărbători zile precum Sfântul Valentin sau Ziua femeii, și care ne setează așteptările pe care le avem de la bărbați și în special de la iubit sau soț: să ne aducă flori și bomboane de ciocolată în formă de inimioare, să ne invite în oraș, să luăm masa la un restaurant.

Am văzut o bătrânică în această zi care stătea pe o bancă în parc, iar chipul ei brăzdat de trecerea anilor era luminat de seninătate și blândețe. Oare ea cum o fi sărbătorit această zi? Ei i-a dat cineva flori sau i-a spus o vorbă bună, un compliment? Zâmbetul de pe fața ei îmi spune că, de fapt, lucrurile astea nici nu-s importante ca sufletul ei să fie plin de o bucurie calmă, așezată.

Alege povestea pe care vrei s-o trăieşti împreună cu copilul tău!
by psihoterapeut sub supervizare Raluca Ferchiu

Ca părinte, cu siguranță îți dorești să-i transmiți copilului tău învățături și o educație care să-l ajute să fie fericit și să fie mereu de partea lui. Dar ce înseamnă acest lucru? Cum faci astfel încât să-i transmiți o educație și principii de viață sănătoase, dar în același timp, să-l ajuți să-și păstreze încrederea, inocența și personalitatea, precum și dorința de a-și urma visele?

În primul rând, a-ți urma visele este o alegere, deci poate că primul lucru pe care ar trebui să-l perceapă un copil este că alegerea stă în puterea lui. O alegere între diferite povești pe care ți le spui zilnic și pe care i le spui zilnic și copilului tău. Sunt povești despre fericire sau despre suferință, despre dreptate sau nedreptate, sunt povești în care joci rolul principal sau povești în care ți-ai dori să fii personajul principal, dar e altcineva în locul tău. Creăm în fiecare zi povești despre noi sau cu noi, pe care le credem atât de mult, încât ne identificăm cu povestea, transformând-o în realitatea noastră de zi cu zi.

Ultimul mohican?
by  psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan

Noi, oamenii, nu suntem făcuţi să fim sau să stăm singuri. Singuratea, pe termen lung, ucide. Suntem făcuţi să explorăm, să cunoastem, să cautăm, să iubim. Sufletul nostru are nevoie de alte suflete alături. Oricât de mult ne-am iubi noi pe noi, că tot se pune accent în aceste timpuri pe aceasta idee, sufletul nostru caută dragostea şi înafară. Aşa suntem construiţi şi Slavă Domnului pentru asta! Păi cum ar arăta o lume în care fiecare se iubeşte doar pe sine, îşi este autosuficient şi nu şi-ar mai dori altceva?