Subconstientul

subconstientul În ultimii șapte ani, am studiat cazuri de persoane care și-au revenit din boli foarte grave. Informațiile pe care le-am strâns și cele povestite de persoanele respective în întrevederile avute cu ele sunt de-a dreptul uluitoare.Starea lor de sănătate dădea semne de o substanțială revenire după boli că tumori maligne și benigne, suferințe cardiace, diabet, boli respiratorii, hipertensiune, colesterol crescut, varice, boli ale tiroidei, probleme dentare și ale gingiilor, tulburări de vedere, dureri de oase și musculare, precum și tulburări genetice grave, pentru care știința medicală nu oferea soluții. 

 Bărbații și femeile în cauza își reveniseră în condițiile în care nici un tratament convențional sau alternativ nu dăduse rezultate. Fiecare își vindecase singur propriul trup. Când am analizat din punct de vedere terapeutic istoricul fiecărui caz n-am identificat nici un factor comportamental sistematic care să le poată explică vindecarea. 
  
 Diferitele tratamente pe care le încercaseră le modificaseră oarecum starea, fără însă a le vindecă boală definitiv. Unora dintre ei, de exemplu, li se aplicaseră terapii cu radiații și/sau chimioterapie, dar cancerul rezistă sau reapărea rapid. Alții se supuneau unor intervenții chirurgicale de rutină sau experimentale, care le ameliorau simptomele, dar nu le rezolvau complet problemele. Mulți luaseră ani de zile medicamente că să-și trateze boli precum hipertensiunea, fără a ajunge însă la rezultate semnificative sau de durată. Unii luau parte la studii clinice cu medicamente experimentale, care însă nu-i vindecau. Nici vitaminele și nici regimurile alimentare nu le restabileau sănătatea. Câțiva afirmau că postul le ameliora oarecum simptomele, dar nu ducea la o ameliorare completă. Terapiile alternative dăduseră și ele greș. În anumite cazuri, consilierea îi ajută să mai reducă din stres, dar nu reușea să-i vindece.În momentul în care-și dădeau seamă că nu obțin rezultate, mulți subiecți întrerupeau orice tratament, unii dintre ei renunțând chiar să mai caute soluții medicale sau alternative. Ce anume făcuseră oare acești foști bolnavi că să-și recapete sănătatea? 
  
 După ce am analizat informația cu prilejul interviurilor, am bănuit că, din punct de vedere științific, aceste vindecări spontane reprezentau ceva mai mult decât niște întâmplări fericite. Dacă un lucru se produce o data, înseamnă că este o întâmplare, un incident, dar dacă s-ar întâmplă din nou, fără vreun motiv aparent, atunci l-am putea numi co-incident (o a două întâmplare) sau coincidența a€“ producerea surprinzătoare a două evenimente care păr a se fi petrecut din pur hazard, motiv pentru care păr a se află într-o relație cauzală. 

 Dar dacă același tip de eveniment, se produce pentru a treia, a patra sau chiar a cincea oară, atunci posibilitatea unei coincidențe trebuie exclusă. Trebuie să existe ceva care se petrece în mod sistematic și care generează apariția repetată a aceluiași fenomen.În lumina unei astfel de apariții repetate, putem utitliza raționamentul conform căruia nu există efect fără cauza. Și atunci, presupunând că s-ar putea că și în cazul acesta să existe o relație între, cauza și efect, mi-am pus întrebarea: dacă efectul la care mă refeream este restabilirea spontană a sănătății, ce anume a determinat apariția transformarilor la toți acești indivizi? 
  
 Am început prin a presupune că, dacă vindecarea persoanelor respective nu poate fi pusă pe seamă nici unui tratament sau terapii care să fi acționat asupra corpului, transformările clinice fuseseră produse de vreun proces intern petrecut în mintea și în creierul lor. Oare mintea poate să aibă o asemenea forță? Majoritatea medicilor recunosc că atitudinea pacienților le influențează capacitatea de a se bucură de beneficiile tratamentului medical. Este oare posibil că, în cazul acestor oameni, vindecarea bolii să nu fi fost decât o chestiune de metamorfoză a propriei minți? 
  
 Mă mai gândeam dacă nu există cumva o relație verificabila științific între cele întâmplate în mod sistematic în creierele respective și mintea umană. Dacă probele rezultate din cazuri precum acestea li se aplică metodă științifică, am putea oare descoperi vreun proces care să se fi petrecut în minte a€“ și deci chiar în țesuturile cerebrale a€“ și care să producă astfel de vindecări? Se poate repetă procesul pentru a produce același efect? Studierea vindecărilor spontane ne-ar ajută oare să descoperim niște legi științifice care să poată explică raportul dintre minte și trup? 
  
 Oamenii cu care am discutat și care își reveniseră spontan credeau că în ei există o ordine sau o inteligență superioară. Fie că o numeau scânteie divină, spiritualitate sau subconștient, ei recunoșteau existența unei forțe interioare care le dădea viață clipă de clipă și care știa mai multe decât puțeau ei cunoaște că ființe umane. Mai mult decât atât, dacă s-ar fi putut racorda la această inteligență, ar fi putut s-o determine să acționeze în favoarea lor. 
  
 Am ajuns să-mi dau seama că această inteligență superioară nu are nimic mistic, ci este același spirit care organizează și reglează toate funcțiile corpului. Această este forță care face inimă să bată neîntrerupt de peste 100 000 de ori pe zi, fără să se oprească vreodată că să se gândească ce face. Asta înseamnă peste 40 de milioane de bătăi pe an, aproape 3 miliarde de pulsații pe parcursul unei vieți de 70 a€“ 80 de ani. Și toate acestea se petrec automat, fără pauze de întreținere, curățenie, reparații sau înlocuire. O conștiință superioară  care da dovadă de o voința care o depășește cu mult pe a noastră. 
  
 Tot așa, nu ne gândim o clipă la ce anume pompează inimă: 7,5 litri de sânge pe minut, cu mult peste 350 litri pe oră, printr-un sistem de canale vasculare cu o lungime de 96 000 de kilometri, reprezentând dublul circumferinței Pământului. Și, cu toate acestea, sistemul circulator nu reprezintă decât 3% din masă noastră corporală. La fiecare 20 a€“ 60 de secunde, fiecare celulă de sânge face un țur complet prin corp și fiecare globulă roșie circulă prin organism cam de 75 000 a€“ 250 000 de ori pe parcursul unei vieți. (Pentru că veni vorba, dacă toate globulele roșii ar fi puse cap la cap, s-ar înaltă spre cer până la 49 600 de kilometri). În secundă de care ai nevoie că să tragi aer în piept, pierzi 3 milioane de globule roșii care sunt înlocuite în secundă următoare. Cât am putea trăi dacă ar trebui să ne concentrăm că să realizăm toate aceste lucruri? Trebuie să existe o conștiință superioară (mai cuprinzătoare) care orchestrează toate acestea în locul nostru. 
  
 Opriți-vă o clipă din citit. Exact în acest moment, în fiecare celulă din corp au avut loc 100 000 de reacții chimice cu 70 a€“ 100 trilioane de celule, câte ne alcătuiesc corpul. Rezultatul are mai multe zerouri decât poate afișa majoritatea calculatoarelor și, cu toate acestea, la fiecare secundă, în organism are loc un număr amețitor de reacții chimice. Suntem obligați să ne gândim s-o facem pe fiecare? Mulți dintre noi nu reușesc nici să-și facă socoteală cât au cheltuit și câți bani mai au sau să-și amintească mai mult de șapte articole de pe lista de cumpărături, așa că avem mare noroc că există o inteligență superioară minții noastre conștiente, care deține rolul coducator. 
  
 În aceeași secundă de care vorbeam, au murit 10 milioane de celule și în clipă următoare le-au înlocuit aproape tot 10 milioane de celule noi. Într-o singură zi, pancreasul își regenerează aproape toate celulele. Și totuși, nu ne gândim o clipă la modul în care se elimină celulele moarte sau la toate funcțiile necesare realizării mitozei, procesul prin care se produc celulele noi pentru regenerarea țesuturilor și creștere. Calcule recente estimează că, în realitate, transferul de informații dintre celule are loc cu o viteză mai mare decât cea a luminii. 
  
 Acest aspect al sinelui este obiectiv și independent de condiții. Dacă suntem în viață, acesta forță însuflețitoare se exprimă prin noi. Împărtășim cu toții acești for superior, indiferent de sex, vârstă și cod genetic. Această inteligență transcede hotarele legate de rasă, cultură, poziție socială, stătut economic și cultură religioasă. Ne însuflețește pe toți, fie că ne gândim la ea sau nu, că suntem treji sau dormim, că suntem triști sau fericiți. O inteligență mai profundă ne permite să să credem ce vrem, să ne placă umele lucruri și să ne displacă altele, să fim toleranți sau critici. Acest izvor de viață conferă forță formei de existența căreia îi aparținem, ne înzestrează cu puterea de a exprimă viață pe orice cale dorim. 
  
 Această inteligență știe cum să păstreze ordinea în toate celulele, țesuturile, organele și sistemele corpului, pentru că ea le-a creat din celulele separate. Și iarăși, forță care a făcut corpul este forță care îl întreține și îl vindecă. 
  
 Bolile de care sufereau cei de care mă ocupasem arătau că, într-o anumită măsură, pierduseră o parte din contactul cu acest for superior sau se depărtaseră de el. Poate că propria lor rațiune canalizase cumva această inteligență către boală, îndepărtând-o de sănătate. Dar au ajuns să înțeleagă că, dacă se racordau la această forță și-și foloseau gândurile că s-o orienteze, ea va ști cum să le vindece bolile. Conștiința lor superioară știa deja ce are de făcut, iar lor nu le mai rămânea decât să între în contact cu ea. 
  
 Capacitățile aceste inteligențe înnăscute, ale acestui subconștient sau naturi spirituale sunt mult mai mari decât cele ale unei păștile, terapii sau tratament, și nu fac decât să aștepte să le permitem să acționeze conștient. Un uriaș ne duce în spate și încă pe gratis. 
  
 Antrenează-ți creierul -€“ Joe Dispenza 
  
 De la Diana Ciubotaru -€“ psihologul din Iași 

Tags

psiholog diana ciubotaru
scoala de activare a sinelui
icscc
terapeutic
psihologic
spiritualitate
subconstient
sinele
constiinta

Adaugă comentariu nou