Când te gândești prima dată la cuvântul abandonare de sine, îl asociezi, probabil, cu cuvântul înfrângere. Din punctul de vedere al egoului, aceasta este o asociere absolut normală. În orice situație în care domină lupta, nimeni nu acționează cu iubire și e inevitabil ca numai o parte să câștige. Trebuie să-ți amintești numai ultima discuție la care erai, pentru a-ți da seama că nici măcar nu-ți trecea prin minte să te plasezi pe o poziție de iubire reciprocă.
Grația divină se face cunoscută prin rugăciune, prin faptul că-ți oferă o senzație de pace la care nu poți ajunge dacă îți spui: arelaxeaza-te”. Pentru a cunoaște grația direct și pe deplin, trebuie să-ți îndrepți atenția spre interior.
Gândiți-va, de exemplu, la natură bucuriei. A spune cuiva care este trist, să-și aimagineze că e bucuros”, este că și cum i-ai spune cuiva care vorbește numai engleză, să înceapă dintr-o data să vorbească hindusa. Ce anume ar trebui această persoană să-și închipuie, când încearcă să asimta” bucuria? Poezia? Apusuri de soare în Malibu? Momentul când este copleșit de cadouri de ziua ei? Oare această este semnificația bucuriei? Dacă îți lipsește experiență bucuriei, atunci a încerca să ți-o imaginezi până numeri la trei, sau că exercițiu terapeutic, este absurd. Nu se poate. Bucuria este un har divin, pe care trebuie să-l trăiești în contextul vieții tale.
La fel cum trebuie să fiți conduși spre propriul întuneric, tot așa trebuie să fiți conduși și spre propria lumină. Deși gravitația divină este o a doua natură, însuflețirea harurilor voastre necesită mai mult decât capacitatea de a ști ce înseamnă denumirea fiecărui har. Mintea nu poate înțelege esența grației divine, că și când ar fi o ecuație matematică. Cuvintele folosite pentru a o defini nu pot exprima, pe deplin, puterea grației divine.
Fără a putea localiza sursa obsesiei, psihologii au descoperit că o prețuire de sine scăzută este însoțită de cuvinte negative, cum ar fi leneș, prost, greu de cap, urât, nevrednic, ratat și eșec - cuvinte care se repetă de câteva sute de ori pe oră. Această repetare trepidantă este un simptom de suferința mentală, dar și o încercare inutilă de a găsi un remediu. Același cuvânt apare mereu pentru că persoană vrea cu disperare că el să dispară, însă nu a găsit încă modul prin care să-l elimine.
A trăi în prezent înseamnă să renunți la valiză, nu s-o mai cari cu ține. Dar cum se face asta? În realitatea unică, singura oră de pe ceas este acum. Pentru a lasă trecutul deoparte, trucul e să aflăm cum să trăim în acum, ca și cum acesta ar fi veșnic. Fotonii se deplasează în timpul Planck, care corespunde vitezei luminii, iar galaxiile se dezvoltă în miliarde de ani.
Au fost momente când toată viață mea avea sens. Știam exact cine sunt. Oamenii din viață mea se aflau acolo, fiecare cu un motiv. În mod clar, știam că motivul este iubirea astfel că, pentru moment, puteam să râd de ideea absurdă că aș avea dușmani, sau că aș fi un străin în această lume.
Sentimentul de a fi apreciat sunt ”sunt o persoană apreciată” este esențial pentru sănătatea mintală și este o piatră de temelie pentru autodisciplină. Este un produs direct al iubirii părintești. O astfel de convingere trebuie să fie câștigată din copilărie. Este extrem de dificil să o dobândești atunci când ești adult. Reciproc, când copiii au învățat prin iubirea părinților lor să se simtă apreciați, este aproape imposibil că vicisitudinile perioadei adulte să le distrugă spiritul.
Familia are o memorie dincolo de amintirile ei. Ceea ce iese la lumina din această memorie este un dar. Dar, nu totul iese la lumina. Ceea ce îi este esențial, esența ei, rămâne ascunsă privirilor noastre, de exemplu originea și scopul ei. Putem folosi ceea ce este dezvăluit, dar nu îl putem deține și nici nu putem merge mai departe decât ceea ce ni se arată.
Folositi abilitatea comunicationala numita ascultare reflexiva pentru a va ajuta copilul sa invete sa isi exprime sentimentele.
Folosiți abilitatea comunicațională numită ascultare reflexivă pentru a vă ajuta copilul să învețe să își exprime sentimentele.
Dorim sa ne protejam copiii de dezamagiri, frustrari si conflicte cu alte persoane. Cu toate acestea nu ii putem proteja tot timpul sub aripa noastra. Ce putem face, totusi, este sa ii ajutam sa isi inteleaga sentimentele si sa faca fata celor legate de experiente neplacute. Folosind ascultarea reflexiva, ne incurajam copiii sa isi exprime si sa ne impartaseasca sentimentele.
Fiecare dintre noi are personalitatea sa si nu exista doi copii anxiosi cu comportamente identice. Totusi exista cateva coordonate generale similare pe care le vom descrie.
Cum decideți dacă teama copilului dumneavoastră e ”anormala”? Simplu: nu puteți decide așa ceva! Nu există ”temeri anormale”. Toate temerile sunt normale a unele sunt pur și simplu mai intense și mai mari decât altele. Chiar și fricile care inițial pot părea ciudate, precum teamă de microbi care îl determină pe un copil să se spele des, pot fi văzute ca simple frici normale care au ajuns să fie prea accentuate.
Va veti invata copilul sa gandeasca realist. Solutia este sa ii predati copilului dumneavoasra o versiunea simplificata a acestor principii. Copilul dumneavoastra trebuie sa inteleaga bine unele aspecte importante. Aceste aspecte sunt subliniate prin exercitii si sectiuni pe care le veti parcurge impreuna cu copilul dumneavoastra. Totusi, este de asemenea important sa evidentiati in mod repetat aceste aspecte de cate ori aveti ocazia.
Exista o poveste despre un om in varsta care muncise toata viata ca sa puna pe picioare o ferma ce-i intretinea familia. Batranul, care muncise multi ani cultivand pamantul si luptandu-se cu natura pentru a-si hrani si adaposti familia, a ajuns, intr-un moment in care a simtit ca era potrivit sa se retraga, sa stea pe veranda si sa contemple Universul.