Octombrie 2015

Workshopuri gratuite pentru public oferite de echipa GAMMA CLINIC PSYCHOLOGY

poster_promo_free_wk_2015_0.jpgÎn noiembrie şi decembrie 2015 se vor desfăşura la Iași, 6 workshopuri GRATUITE pentru publicul larg, pe următoarele tematici:

  • O temă adresată tinerilor şi provocărilor lansării în viaţă. 
  • O temă adresată cuplurilor şi sunt invitaţi să participe toţi cei care au trăit, trăiesc sau vor să trăiască această experienţă.
  • O temă adresată dependenţei psihologice de orice natură, de o persoană (de exemplu de părinţi, de partener, prieteni) de o acţiune sau activitate (de muncă, de hobby-uri, ritualuri, jocuri de noroc) sau substanţe de orice fel. 
  • O temă care adresează conexiunea dintre corpul fizic şi psihicul persoanei, cu alte cuvinte psihosomatica. 
  • O temă care se adresează căutării sensului interior, moment care apare în viaţa oricui, indiferent de vârstă.  
  • A şasea temă se adresează tuturor celor care îşi doresc să experimenteze contactul cu psihologia, psihoterapia sau dezvoltarea personală şi nu ştiu de unde să înceapă. 

Cât mai curând în zilele următoare, vor apărea datele şi orele la care se organizează aceste evenimente. Intrarea este LIBERĂ, iar pentru participare este de ajuns să confirmi telefonic tema aleasă la secretariatul institutului - 0741 093 131.

Vă aşteptăm cu mintea deschisă şi inima uşoară.

Psiholog principal Diana Ciubotaru şi echipa de psihologi Gamma

Femeie si barbat

androgin_1.jpgCuplul e mai mult decât energia feminină și cea masculină combinată într-o rețetă potrivită. Gramajul potrivit al celor două e dat de o multitudine de factori, inclusiv de nivelul de feminin-masculin din fiecare dintre noi. Da, ziceam că e destul de simplu să mă definesc ca fiind femeie sau bărbat, dar de fapt fiecare dintre noi are într-o măsură mai mare sau mai mică propriile niveluri de feminin și masculin pe care decide să le manifeste în funcție de context.
Manifestarea femininului sau masculinului din fiecare din noi, deși de cele mai multe ori instinctuală, depinde deseori și de experiențele pe care le-am avut și care ne-au învățat cum să ne comportăm în diverse situații. Cu siguranță am învățat de la părinții noștri sau de la alte persoane semnificative cum anume se comportă o femeie sau un bărbat, ce se așteaptă de la fiecare, cât de puternic(ă) trebuie să fie în diverse situații sau din contră, cât de vulnerabil(ă). 

TU ce faci de ziua in care o sa cresti mare?

articol_luni.jpgNu cred că a scăpat cineva de magnifica întrebare, din copilărie, dar nu numai, ”Tu ce vrei să te faci când o să te faci mare?”. Bineînțeles că răspunsurile diferă de la moment la moment, în funcție de persoana care pune întrebarea și, automat, de cât de mult te poți proiecta în viitor, atunci când ai doar 5 ani. Dar chiar așa – TU ce vrei să te faci când o să fii mare?
Ca să poți răspunde la întrebarea aceasta, ar trebui mai întâi să îți dai seama care este punctul în care ești suficient de mare. Dar oare există așa ceva? Cum arată ziua în care te-ai făcut deja mare? Ce faci în ziua aia?

Radem, constientizam, dar nu parasim incinta

road_closed.jpgConștientizarea schemelor cognitive disfuncționale și a rănilor emoționale care le însoțesc reprezintă primul obiectiv al oricărui demers terapeutic. Deseori, după etapele mai puțin plăcute ale furiei și tristeții, apare zâmbetul îngăduitor față de rolurile inconștiente pe care le-am jucat sau față de programele care ne-au sabotat constant alegerile. Umorul poate fi ingredientul care face chifteaua emoțională mai ușor de digerat.Ceea ce mi se oglindește in cabinetul de terapie este faptul că, la fel de des, avem tendința de a rămâne în acest stadiu de conștientizare, care aduce cu el un nou nivel de confort interior. Găsesc, încă, dificil să acționez diferit atunci când energia rolurilor din trecut pare a pune stăpânire pe mintea mea, iar deciziile curg cu forța implacabilă a obișnuinței. Realizez că aceste roluri nu dispar niciodată, conștientizarea doar le scade temporar puterea. 

Monstri nu mai sunt sub pat, sunt in capul nostru

sub_pat_0.jpgCu ceva timp în urmă, în timpul unei ședințe terapeutice, mai exact pe la finalul ei, am simțit că am eșuat. Am simțit că tot ce construisem împreună cu cei doi clienți ai mei pe parcursul a mai multor ședințe, s-a risipit ca un castel din carți de joc, într-un moment de neatenție. M-am îndoit de mine și de ceea ce eu reprezentam în acea relație.
Mi-am dat voie să mă simt lamentabil chiar pe parcursul a mai multor zile. Ulterior, clienții aceia au revenit în terapie și mi-am dat seama că nu tehnica terapeutică (sau lipsa ei) mă adusese în acel punct, ci îndoiala. În același timp, am conștientizat că mă cam credeam Dumnezeu. Da, am în mine o fărâmă de divinitate, de energie cosmică, universală, dar asta nu mă face Atotputernic. Și mai ales un Dumnezeu care se îndoiește de Sine? Ce, mai?! Pornesc o nouă religie -  a îndoielii de propria persoană, pentru că nu de clienți mă îndoiam că își vor rezolva problema, ci de mine, că aș putea să îi ajut în vreun fel.