Aprilie 2016

Cand viata iti da lamai, fa-ti o limonada! Si neaparat ia-ti si-un sezlong!

cojan_mihaela_0.jpgCând viaţa îţi dă lămâi, fă-ţi o limonadă! Şi neapărat ia-ţi şi-un şezlong!
by  psihoterapeut în supervizare Mihaela Cojan

Sunt perioade în care viaţa parcă merge pe dos. Parcă nimic nu-ţi iese şi parcă totul e împotriva ta. Încerci şi încerci diverse lucruri pentru a depăşi cât mai repede şi bine greutăţile dar uneori ele se încăpătânează să persiste, să se prelungească şi să se tranforme în zile lungi de lupte, obstacole şi frustrări. Până şi cel mai pozitiv şi puternic om poate ajunge să fie apăsat de aceasta prelungire a neputinţei personale de a schimba lucrurile aşa cum îşi doreşte.

Atunci când viaţa ne oferă lămâi avem întotdeauna de ales. Prima reacţie a celor mai mulţi dintre noi este desigur să ne strâmbăm şi să gustăm acreala. Stomacul ni se strânge, gura se face “pungă” şi simţim dezgust, amăreala, dezamăgire şi tristeţe. Nimeni nu-şi doreşte o viaţă amară sau acră. Urmatorul pas este să te înfurii, să cauţi vinovaţii şi să te plângi. În funcţie de antrenamentul şi rezistenţa psihică a fiecăruia, aceasta etapă este mai scurtă sau mai lungă, cert este ca ea trece şi ne apucăm să ne facem un plan de bătaie. Ce putem face pentru a schimba lucrurile? Pentru a rezolva problema şi a depăşi situaţia dificilă? Şi de cele mai multe ori reuşim să o rezolvăm cu brio. 

Despre normalitate, cu iubire

madalina_belcescu_foto.jpgDespre normalitate, cu iubire
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Cu ceva timp în urmă, o mamă a venit la mine în cabinet pentru că nu înțelegea ce se întâmplă cu fiica ei. M-a întrebat dacă mi se pare normală relația fiicei ei cu o altă femeie și dacă eu cred că fiica ei e fericită. N-am știut cum să îi răspund la întrebarea ei, dar i-am spus că eu știu sigur că nici un copil nu ar risca să piardă iubirea părintească, dacă nu ar găsi iubire în altă parte.

Apoi, am mai avut o întâlnire cu o tânără care avea în același timp două relații, dintre care una cu un bărbat care la rândul său era implicat într-o altă relație. Și ea m-a întrebat dacă e normal ca ea să nu știe ce să facă, pentru că ambele relații semnifică altceva pentru ea. Tot așa un alt soț m-a întrebat dacă e normal faptul că el nu se simte vinovat pentru că a căutat în alte relații ceva ce nu găsea în relație cu soția lui. 

 

Primii pasi intr-o calatorie vindecatoare

logo_gamma_family.jpgPrimii paşi într-o călătorie vindecătoare
by psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea

 

Este evident că trăim o perioadă excepțională a umanității, una intensă ca și experiențe, dar și provocatoare în aceeași măsură. Societatea în care trăim pare că răspunde tot mai putin nevoilor fundamentale ale ființei umane și asistăm la o disoluție a valorilor, atât personale cât și colective. Existența cotidiană a devenit o cursă a supraviețuirii și, în măsura în care mai există o fărâmă de energie disponibilă, o goană după satisfacții efemere și nesatisfăcătoare. Religia, care reprezenta o importantă ancora și un reper redutabil pentru orice ființă umană, s-a împotmolit în propriile rigidități dogmatice și a intrat într-un pregnant con de umbră. În aceste condiții, familia (nu neapărat oficializată în fața unei autorități civile sau cu patrafir) a devenit pentru majoritatea o ultima redută a împlinirii personale și, pare și ea, în pericol de a se prăbuși în fața agresiunii timpurilor moderne.

Astfel, terapia de cuplu și familie devine nu doar un job de bifat zilnic între 9:00 – 17:00, nu doar o nișă atractivă pentru explorarea hățișului mental-emoțional, ci chiar o șansă reală a omului în crearea unei noi conștiințe și a unor noi paradigme sociale, iar pentru practician o adevărată menire în viață.

Aşa sunt eu şi n-am ce face!? Ba ai!

cojan_mihaela_7.jpgCu toţii am crescut cu anumite modele de acţiune si interacţiune dar şi cu un anumit set de valori şi principii, astfel că în diversele situaţii de viaţă tindem să reacţionăm şi să acţionăm după anumite tipare. Aceste tipare nu sunt altceva decât comportamentele noastre tipice, repetate iar şi iar, în acele situaţii. Astfel dacă ai crescut într-o familie în care orice veste neplăcută era tratată ca o catastrofă şi toată lumea intra în panică, la fel vei proceda şi tu, ca adult. Sau dacă modul în care îşi arătau părinţii iubirea unii faţă de alţii dar şi faţă de tine era prin ceartă constantă şi din nimicuri, la fel vei proceda şi tu în relaţiile tale intime. Pur şi simplu pentru că asta am vazut şi asta am simţit o data, şi încă o data, şi încă o dată, ani la rând, s-a transformat într-un reflex şi pentru noi. 

Despre apreciere si cei trei purcelusi

madalina_belcescu_foto_0.jpgDespre apreciere și cei trei purceluși
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Există unele momente când ai impresia că ai căzut și nu te mai poți ridica, pentru că pur și simplu cineva din jurul tău „ a dat cu tine de pământ” într-un mod care a anulat tot ce știai tu despre tine și despre valoarea ta personală, de parcă brusc ai devenit unul din ceitrei purceluși, însă ești cel cu casa de paie și în fața lupului nu ai nici o șansă.

Teoria spune că lucrul acesta s-a putut întâmpla pentru că tu însăți nu ești conștient(ă) de valoarea ta personală și deci, nefiind sigur(ă) de ce te definește pe tine ca persoană, ai permis unui alt om din jurul tău să invalideze toate calitățile tale. Ce anume îl poate face pe un alt om din jurul tău să emane o asemenea furie, va rămâne subiectul unei alte discuții.