Categorii

Fara titlu, fara zambet

ultimul.jpgDe 2 zile mi-e mintea amorțită și sufletul violat de vestea plecării din această lume a unui om drag, mie și multor altora. Toate conceptele teoretice și chiar adevărurile personale pălesc in fața abisului mental și emoțional născut din contactul cu experiența finală. Singurele certitudini sunt durerea, regretul, tristețea și revolta, ultima cu multipli destinatari avandu-l pe Dumnezeu în capul listei.

Zâmbetul a înghețat, mai răsare cate o grimasă pe fundal de lacrimi, izvorâtă dintr-o amintire a vreunei prostii făcute împreună. Sau când mă uit la prizele puse de tine… sunt crâncen de strâmbe… le voi lăsa așa ca un minialtar 220 al amintirii tale. Apreciez, măcar acum, bunăvoința cu care veneai în casa mea indiferent că era vorba să bem o bere sau să descărcăm un camion de mobilă.

Workshopuri gratuite pentru public oferite de echipa GAMMA CLINIC PSYCHOLOGY

poster_promo_free_wk_2015_0.jpgÎn noiembrie şi decembrie 2015 se vor desfăşura la Iași, 6 workshopuri GRATUITE pentru publicul larg, pe următoarele tematici:

  • O temă adresată tinerilor şi provocărilor lansării în viaţă. 
  • O temă adresată cuplurilor şi sunt invitaţi să participe toţi cei care au trăit, trăiesc sau vor să trăiască această experienţă.
  • O temă adresată dependenţei psihologice de orice natură, de o persoană (de exemplu de părinţi, de partener, prieteni) de o acţiune sau activitate (de muncă, de hobby-uri, ritualuri, jocuri de noroc) sau substanţe de orice fel. 
  • O temă care adresează conexiunea dintre corpul fizic şi psihicul persoanei, cu alte cuvinte psihosomatica. 
  • O temă care se adresează căutării sensului interior, moment care apare în viaţa oricui, indiferent de vârstă.  
  • A şasea temă se adresează tuturor celor care îşi doresc să experimenteze contactul cu psihologia, psihoterapia sau dezvoltarea personală şi nu ştiu de unde să înceapă. 

Cât mai curând în zilele următoare, vor apărea datele şi orele la care se organizează aceste evenimente. Intrarea este LIBERĂ, iar pentru participare este de ajuns să confirmi telefonic tema aleasă la secretariatul institutului - 0741 093 131.

Vă aşteptăm cu mintea deschisă şi inima uşoară.

Psiholog principal Diana Ciubotaru şi echipa de psihologi Gamma

Femeie si barbat

androgin_1.jpgCuplul e mai mult decât energia feminină și cea masculină combinată într-o rețetă potrivită. Gramajul potrivit al celor două e dat de o multitudine de factori, inclusiv de nivelul de feminin-masculin din fiecare dintre noi. Da, ziceam că e destul de simplu să mă definesc ca fiind femeie sau bărbat, dar de fapt fiecare dintre noi are într-o măsură mai mare sau mai mică propriile niveluri de feminin și masculin pe care decide să le manifeste în funcție de context.
Manifestarea femininului sau masculinului din fiecare din noi, deși de cele mai multe ori instinctuală, depinde deseori și de experiențele pe care le-am avut și care ne-au învățat cum să ne comportăm în diverse situații. Cu siguranță am învățat de la părinții noștri sau de la alte persoane semnificative cum anume se comportă o femeie sau un bărbat, ce se așteaptă de la fiecare, cât de puternic(ă) trebuie să fie în diverse situații sau din contră, cât de vulnerabil(ă). 

TU ce faci de ziua in care o sa cresti mare?

articol_luni.jpgNu cred că a scăpat cineva de magnifica întrebare, din copilărie, dar nu numai, ”Tu ce vrei să te faci când o să te faci mare?”. Bineînțeles că răspunsurile diferă de la moment la moment, în funcție de persoana care pune întrebarea și, automat, de cât de mult te poți proiecta în viitor, atunci când ai doar 5 ani. Dar chiar așa – TU ce vrei să te faci când o să fii mare?
Ca să poți răspunde la întrebarea aceasta, ar trebui mai întâi să îți dai seama care este punctul în care ești suficient de mare. Dar oare există așa ceva? Cum arată ziua în care te-ai făcut deja mare? Ce faci în ziua aia?

Radem, constientizam, dar nu parasim incinta

road_closed.jpgConștientizarea schemelor cognitive disfuncționale și a rănilor emoționale care le însoțesc reprezintă primul obiectiv al oricărui demers terapeutic. Deseori, după etapele mai puțin plăcute ale furiei și tristeții, apare zâmbetul îngăduitor față de rolurile inconștiente pe care le-am jucat sau față de programele care ne-au sabotat constant alegerile. Umorul poate fi ingredientul care face chifteaua emoțională mai ușor de digerat.Ceea ce mi se oglindește in cabinetul de terapie este faptul că, la fel de des, avem tendința de a rămâne în acest stadiu de conștientizare, care aduce cu el un nou nivel de confort interior. Găsesc, încă, dificil să acționez diferit atunci când energia rolurilor din trecut pare a pune stăpânire pe mintea mea, iar deciziile curg cu forța implacabilă a obișnuinței. Realizez că aceste roluri nu dispar niciodată, conștientizarea doar le scade temporar puterea. 

Monstri nu mai sunt sub pat, sunt in capul nostru

sub_pat_0.jpgCu ceva timp în urmă, în timpul unei ședințe terapeutice, mai exact pe la finalul ei, am simțit că am eșuat. Am simțit că tot ce construisem împreună cu cei doi clienți ai mei pe parcursul a mai multor ședințe, s-a risipit ca un castel din carți de joc, într-un moment de neatenție. M-am îndoit de mine și de ceea ce eu reprezentam în acea relație.
Mi-am dat voie să mă simt lamentabil chiar pe parcursul a mai multor zile. Ulterior, clienții aceia au revenit în terapie și mi-am dat seama că nu tehnica terapeutică (sau lipsa ei) mă adusese în acel punct, ci îndoiala. În același timp, am conștientizat că mă cam credeam Dumnezeu. Da, am în mine o fărâmă de divinitate, de energie cosmică, universală, dar asta nu mă face Atotputernic. Și mai ales un Dumnezeu care se îndoiește de Sine? Ce, mai?! Pornesc o nouă religie -  a îndoielii de propria persoană, pentru că nu de clienți mă îndoiam că își vor rezolva problema, ci de mine, că aș putea să îi ajut în vreun fel. 

Despre Free Mind - cum sa construiesti cu rabdare o minte libera

particule_de_iubire-300x201.jpgMintea adulților se construiește în timp, prin experiență și învățare. Uneori încorporează programe (sau scheme mentale) disfuncționale sau dăunătoare care conduc, deseori, la aceeași experiență dureroasă, neplăcută, uneori traumatizantă.
De multe ori, mintea are un nucleu solid, benefic, ce rămâne nefolosit datorită predominanței programului disfuncțional care pare că acaparează viața persoanei și devine un generator constant de ”adevăruri” care confirmă trecutul.
Din afară, programul se hrănește pe sine, privit din interior devine un stil de viață de care nu ești conștient.

Curajul de a cere ajutor...

01209.jpgAm început să scriu acest articol din admiraţie pentru toţi părinţii care au extraordinarul curaj de a cere ajutor pentru copiii lor și pentru ei, atunci când toate variantele pe care le-au încercat nu au avut efectele scontate. Pentru că variante, soluţii, strategii aplicate cu siguranţă au fost, şi încă multe. Părinţii care vin în cabinetul de psihoterapie îşi asumă responsabilitatea de a pune punct unor lucruri vechi şi de a face loc schimbării. Chiar dacă e greu, chiar dacă e inconfortabil, chiar dacă înfruntă ideea că ceea ce va urma este incert. Cu siguranţă, au multe întrebări, multe nelinişti – „Oare terapia îl va ajuta pe copilul meu?”, „Oare cât va dura până ce lucrurile vor sta aşa cum îmi doresc?”, „Oare şi noi părinţii ar trebui să schimbăm ceva?”, „Cum gândesc ceilalţi despre noi, dacă mergem la psiholog?”, „Cum ne vom schimba noi şi copiii după terapie?” sau „Oare nu pornim pe un drum de pe care nu ne mai putem întoarce?”

MENINGITA SPIRITUALA (Sindromul SUNT ZERO…dar mai zero decât tine)

vidul.jpgMă gândesc de ceva vreme că atunci când o să cresc mare o să mă fac MINTOLOG. Backgroundul medical cere imperios și o supraspecializare: după ce am cochetat cu domeniul gastroenterologiei mentale (adică cu gândurile născute din traumele și reactivitățile ce zac prin burțile noastre), recent găsesc mai fascinantă nișa “neurologică”, a gândurilor de origine mai „înaltă”.
 Dintre BTS-urile (boli cu transmitere... spirituală) din sfera neurologico-mentală, o prevalență ridicată o are meningita de etiologie ezoterică. Contagiozitatea crește proporțional cu numărul de maeștri mioritici  întâlniți, de cărți și workshopuri spirituale bifate.

 

Nimeni nu te... cum te tu

autojudecat.jpgÎntr-una din nopțile trecute, la o oră indecent de mică, am fost personajul principal al unui proces  fulminant de rapid in care m-am vazut acuzat, judecat și condamnat fără drept de apel. Totul a durat câteva zeci de secunde, rolurile de procuror, judecător și de avocat teribil de incompetent  fiind jucate de mintea mea, care luase startul mult înaintea mea, profitând de faptul că rezultatul procesului de filtrare glomerulară cauta imperios o cale de evacuare.
În general  draga de Moly (acesta este numele cu care îmi alint mintea, îmi amintește de un Rottweiler pe care l-am cunoscut) are dimineața startul unui câine de luptă care vede o mâță jigărită pe un gard și durează uneori minute bune să îmi adun corpurile și să preiau pupitrul de comadă. Bineee, uneori ore...

“Faptul că esti nefericit nu te face special, te face doar nefericit.”

black-and-white-lion-animal-theme-cats-311421www.baseheadart.com_.jpgDe cele mai multe ori, oamenii care vin în terapie se plâng de nefericire. Dacă am putea pune o etichetă, una singură, pentru toate lucrurile pe care oamenii le împărtăşesc în terapie, cred că aceasta ar fi: “Sunt nefericit(ă).”.
Continuarea e evidentă: “Mi-aş dori să nu mai fiu nefericit(ă), doar că nu ştiu cum să nu mai fiu aşa. Am fost atât de mult timp în postura asta că am uitat cum e să fiu fericit. Nici corpul meu nu mai ştie. Culmea este că nici eu nu ştiu dacă mai vreau. Ştiu că nu mi-e bine, dar nu ştiu ce aş putea să schimb la mine, la ceilalţi, la lumea asta care mă înconjoară.”

Puterea autocontrolului în relaţia cu copilul

poza_articol.jpgFiecare părinte se confruntă cu momente dificile în care nu ştie cum să reacţioneze atunci când copilul lui pare să nu mai fie îngeraşul cel mic şi drăgălaş pe care îl ştia. Autocontrolul însă, ne ajută să reacţionăm aşa cum ne-am dori, şi nu după primul impuls, care nu întotdeauna are efectele scontate. Autocontrolul este abilitatea de a întinde o mână şi a-i înţelege pe ceilalţi, de a accepta şi de a scoate ce e mai bun din divergenţe, de a comunica sentimentele în mod direct, de a rezolva conflictele în moduri constructive şi de a te bucura de senzaţia de apropiere şi de legătura cu cei din jur.

Elibereaza-ti copilul de frica de a-si urma visele!

vise.jpgÎntâlnesc din ce în ce mai des oameni care spun că îşi doresc să facă ceea ce le place, că vor să-şi experimenteze limitele, dar au cumva regretul că nu au fost educaţi să spargă orice bariere pentru a-şi atinge scopurile. Teama de schimbare şi de necunoscut există în fiecare dintre noi şi de multe ori este mult mai comod să evităm acea emoţie negativă. Până la urmă, atât timp cât ne e bine, ce sens mai are să alergăm după vise fără siguranţa că duc la ceva şi mai bun? Dar în acelaşi timp, ne dorim ca, copiii din jurul nostru să fie motivaţi, să lupte pentru ceea ce-şi doresc, să-şi exprime părerea şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a fi fericiţi. 

Sunt furios pe mama…mamei mamei…

mama.jpgExista o vorbă care spune că dacă vrei să vezi cât de dezvoltat spiritual/evoluat spiritual ești, du-te și stai o săptămână cu mama ta.
Atunci când cel aflat într-un proces terapeutic sau un program de dezvoltare personal iese din faza de negare, apare conștientizarea tiparelor mentale și a programelor automate adânc îngropate. Inevitabil vine și furia, cel mai des având ca ținta exterioară familia de origine. Cine altcineva poate fi responsabil, de fapt vinovat, pentru atâtea credințe limitante, valori care nu aduc niciodata satisfacția si pentru programe rigide  care au drept scop doar supraviețuirea.
Poate reușim să gestionăm intr-un mod funcțional această “vidanjare” emoțională, dar...ce te faci când vine valul doi? Atunci când, împănați de atâtea cunoștințe psiho-spirituale, de la înălțimea statutului de persoană conștientă, facem demersul vindecării ignoranței bieților părinți. Și, cu toată certitudinea că acesta este momentul în care ne mântuim tot neamul, vine reculul lovirii zidului propriilor lor programe si credințe moștenite. Dacă primul a fost val, acum vine un tsunami!

 

Lucrurile bune vin de la Sine

choose-happy.jpgRecent, am auzit pe cineva spunând: „Cred că am să las lucrurile să se întâmple de la sine.” Am întrebat direct, fără ocolișuri: „De la Sinele cui?”, iar persoana din fața mea s-a blocat.
M-a amuzat această expresie a limbii române, care ne situează pe noi, cei care o folosim, într-o poziție pasivă. Pare simplu și relativ comod să lași lucrurile să se întâmple de la sine. Și dacă totuși ele nu se rezolvă așa cum ne-am așteptat, pe cine ne revoltăm? Pe cine dăm vina, căci suntem meșteri la a găsi vinovați, mai ales în jurul nostru și mai puțin în interior. Din nou, ne mulțumim să fim pasivi, chiar dacă reactivitatea pare să nu fie așa. A reacționa la o situație care ne enervează prin blamarea oamenilor de lângă noi sau a contextului ori a divinității nu este decât o altă dovadă că aleg să fiu pasiv și comod în legătură cu propria mea persoană, de fapt aleg să fiu victimă. 

Pagini