Blog

Povestea fetiței care nu știa ce este o undă
by psih. Diana Ciubotaru

Într-o zi, fetița cu pantofiori roșii l-a întrebat pe tatăl ei:
  -Tată, ce este iubirea? Auzise peste tot că iubirea e secretul magic al tuturor lucrurilor, dar nu prea înțelegea cum vine asta...
Tatăl a zâmbit reținut, s-a întors către ea și i-a spus aproape serios:
  -Hmm.. Iubirea este o undă care călatorește în univers.
În mintea fetiței a apărut brusc o rachetă stralucitoare printre stele și iubirea pândind zâmbitoare prin hublou.
 

Atelier de creație și mișcare – Terapie prin joc
by psih. Florina Pascariu

Miercuri, 27 septembrie 2017, invităm copiii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, la atelierul de creație și mișcare special conceput pentru ei. Acest atelier are rolul de a îmbina creativitatea cu mișcarea, iar fiecare copil va avea ocazia să se exprime în felul său unic. Scopul acestui atelier este de a crește încrederea în sine, prin activitățile pe care le vom desfășura, dar și prin experimentarea emoțiilor prin joc. Ne vom simți liberi, vom crea, vom dansa și ne vom face prieteni noi. Vă așteptăm cu drag!

30 de lucruri mici, dar importante pentru copii
by psih. Raluca Ferchiu

Chiar dacă unele lucruri pot părea nesemnificative pentru adulți, acestea pot însemna foarte mult pentru cei mici. Iată câteva trucuri simple prin care îți poți face copilul să zâmbească:

1. Poartă la serviciu colierul făcut de copil special pentru tine (chiar dacă doar până ieși pe usă);
2. Găsiți împreună un slogan al familiei, pe care să-l pui pe ușa frigiderului și amintește-i-l de fiecare dată când se simte descurajat;
3. Mergi la plimbare doar cu fiecare copil în parte, acordându-i fiecăruia un timp doar cu tine;

Dansul și puterea lui de schimbare
by psih. Raluca Ferchiu

Încă de când suntem foarte mici, urmăm sunetul, muzica și ne mișcăm corpul în ritmul ei; în acest fel, traducem în corp emoția pe care muzica ne-o transmite și o eliberăm. Facem asta în mod intuitiv, până când părerea celor din jur despre ceea ce facem și modul în care ne mișcăm devine foarte importantă pentru noi. Astfel, ne limităm mișcarea la ceea ce credem că formează o imagine pozitivă în fața celorlalți; acesta este mecanismul prin care începem să ne cenzurăm, iar dansul devine o activitate accesibilă doar celor care ”se pricep” sau care ”au talent”.

Povestea maimuței închisă în turn

Am să-ți spun povestea maimuței închise într-o cămăruța din turnul unui castel. Nimic nu se întâmpla în camera aceea, iar maimuța era neliniștită. Ea se putea distra doar mergând la fereastră și privind lumea de afară. Această activitate i-a captat atenția pentru o vreme, dar apoi a început să se gândească la situația sa. Cum de ajunsese în acest turn? De ce fusese prinsă și închisă aici? Dispoziția ei a început să se schimbe. Nu avea ce să facă și nici cu cine să vorbească. 
 

Reziliența familiei
by psih. Diana Muntean

adaptare după "Family therapy - 100 key points and techniques"  by Mark Rivet și Edy Street, Routledge, 2009

Pentru a face față dificultăților și lumii în permanentă schimbare, familiile au nevoie să posede abilitatea de a-și mobiliza resursele ca să poată gestiona problemele ce apar. Toate familiile trec prin perioade de criză atunci când tiparul obișnuit al vieții este perturbat și când sunt nevoite să răspundă  în moduri neobișnuite sau au o experiență redusă. Pentru a gestiona  aceste situații, familiile au nevoie de reziliență:  abiltatea de a se descurca cu adversitățile și a merge mai departe, astfel ca toți membrii familiei să beneficieze de menținerea unui sentiment de integritate și împlinire. Există câteva calități care sporesc această reziliență (Walsh, 2003):

Accent  pe prietenie
by psih. Luiza Brînză

”Un prieten înseamnă fericire, adică bucuria de a avea cu cine să te joci, să vorbești și să te sfătuiești. Cel mai bun prieten este cel care este mereu cu tine la bine și la greu.” – Vlad, 10 ani

Prieteniile apar devreme, din stadiul de bebeluș. Cel mai bun prieten al unui bebeluș este inițial părintele. Când începe să se deplaseze de-a bușilea sau să meargă, începe să socializeze cu alți bebeluși. În jurul vârstei de 3 ani, odată cu dezvoltarea motrică și lărgirea cercului de persoane prin socializare, încep să se formeze prieteniile. La vârsta de aproximativ 8 ani, copilul devine din ce în ce mai interesat în a avea prieteni. Asta nu înseamnă că părintele este iubit mai puțin, ci doar că atenția și interesul copilului se mută pe grupul de copii de aceeași vârstă. 

Îmi fac prieteni noi – workshop pentru copii și părinți
by psih. Luiza Brînză

Odată cu intrarea în ciclul școlar, activitățile de socializare ale copiilor devin mult mai diverse, iar contactul cu egalii mult mai important ca până acum. Relațiile frumoase sunt foarte importante în dezvoltarea identității copilului. Copiii siguri pe ei, care au o stima de sine sănătoasă, trec mult mai ușor prin șicanele sau presiunile egalilor și reușesc să facă cele mai bune alegeri pentru sine.

În intervalul de vârstă 8-12 ani, apare categoria ”cel mai bun prieten”,  dar și primele drame privind prietenia. Tot în această perioadă, crește și simțul responsabilității, al asumării, odată cu nevoia de independență. A fi sociabil, popular, plăcut de colegi devine din ce în ce mai important. Există situații în care copiii reușesc cu greu să își facă un prieten și să mențină o prietenie din cauze diverse: lipsa de atenție, dificultăți de comunicare, momente de frustrare ș.a. La unii dintre copii apar deja primele semne ale pubertății. Cum putem gestiona împreună relațiile de prietenie ale copiilor noștri?

Părinții devin și ei la rândul lor interesați de copiii în compania cărora își petrece timpul propriul lor copil. Cei mici sunt din ce în ce mai independenți în alegeri, iar câteodată părinții sunt în dezacord cu acestea. O atitudine vehementă din partea adultului, fără explicații, poate deteriora relația părinte-copil.

E timpul să avem timp!
by psih. Lavinia Gîtlan

Dintre toate replicile zilelor noastre, cea mai întâlnită şi cea mai des folosită este: NU AM TIMP. Timpul acesta, care va să zică, ne încurcă toate treburile lumeşti, poate din cauză că nici timpul nu are timp de noi, se grăbeşte să ajungă în altă dimensiune? Este o întrebare uşor paradoxală, însă parcă mă face curioasă să explorez puterile timpului. Sau mai bine zis, puterile mele în perceperea timpului. Vă invit să facem un exerciţiu: imaginaţi-vă că pământul este o capsulă transparentă în care oamenii îşi trăiesc viaţa, nu au altundeva unde să meargă, și chiar dacă ar fi, nu cunosc alte locuri care ar putea fi prietenoase. De-a lungul miilor de ani, ei şi-au creat un sistem pentru a-şi îndeplini cele mai importante sarcini şi au păstrat acest sistem din generaţie în generaţie. Orice schimbare care apărea era respinsă, pentru că nu era timp de noutăţi. Oamenii erau ocupaţi să supravieţuiască. Fiind înconjuraţi de învelişul transparent al pământului, se simţeau protejaţi şi sub nicio formă nu se îndepărtau de regulile de organizare. Pentru ei, viaţa înseamnă acest sistem organizat care le dă impresia de siguranţă. Oare cum ar fi dacă cineva ar aduce o schimbare în această capsulă? Cum ar arăta viaţa oamenilor care nu ar mai fi atât de preocupaţi de supravieţuire?

Clubul adolescentilor GAMMA: Cum imi organizez timpul…in noul an scolar
by psih. Raluca Ferchiu

Adolescența este o perioadă de creștere, de dezvoltare a tuturor abilităților de viață de care ai nevoie...abilități sociale, abilități de comunicare, de explorare, o perioadă în care se dezvoltă gândirea critică, raționamentul, încrederea în forțele proprii, o perioadă de descoperire a pasiunilor și de expansiune a creativității. Iar în perioada de vară, în timpul vacanței, timpul a fost foarte darnic și a lăsat loc pentru toate oportunitățile care au apărut și care au putut fi experimentate.

Dar un nou an școlar începe, iar programul zilnic se schimbă într-unul în care e nevoie ca timpul să fie împărțit între activitățile școlare și toate experiențele din afara școlii...ieșirile cu prietenii, hobby-urile, socializarea, jocurile, relaxarea etc. Greu să le faci și să le împaci pe toate, nu-i așa? Mai ales atunci când parcă totul pare prioritar și e greu să alegi, în cazul în care, într-o zi obișnuită, nu este timp pentru toate.