Blog

Atingerea – Motive pentru care avem atâta nevoie de ea
by psih. Luiza Brînză

Comunicăm destul de mult non–verbal și asta nu este o noutate. Postura, tipul de mișcare (ritm, greutate, spațiu), mișcările feței, privirea, toate transmit ceva dincolo de mesajul verbal. Internetul oferă acces la o multitudine de studii în acest sens. Cu toate acestea, în 2009, ideea că oamenii pot descifra o emoție sau dispoziție doar prin comportament tactil a fost studiată și dezvoltată de psihologul Matthew Hertenstein -DePauw University Greencastle, Indiana. Studiul său, desfășurat în mai multe țări, a demonstrat că avem o capacitate extraordinară de identifica emoția celuilalt doar prin tipul de atingere. Mulți dintre participanți au fost reticenți, deoarece rareori atingi un prieten, cand vrei să îl consolezi, cu atât mai puțin, un străin.

Curiozitatea ca forță motivațională
by psih. Diana Muntean

O minte curioasă este o minte care nu se plictisește niciodată. Plictiseala este o responsabilitate individuală, cum spunea filozoful român C. Noica în ale sale "Eseuri de Duminică". Dar de aici pînă ca un copil să conștientizeze aceste două lucruri, este răspunderea noastră ca adulți care îi ajutăm să crească frumos, să plantăm semințele plăcerii și bucuriei de a descoperi. Despre curiozitate s-a scris frumos și nimeni în afară de pisica din faimoasa zicală nu a fost călcat de mașină pe motiv că a fost curios în bunul sens al cuvîntului, și nu com-pulsat de obsesii orbitoare. 

Povestea fetiței care nu știa ce este o undă
by psih. Diana Ciubotaru

Într-o zi, fetița cu pantofiori roșii l-a întrebat pe tatăl ei:
  -Tată, ce este iubirea? Auzise peste tot că iubirea e secretul magic al tuturor lucrurilor, dar nu prea înțelegea cum vine asta...
Tatăl a zâmbit reținut, s-a întors către ea și i-a spus aproape serios:
  -Hmm.. Iubirea este o undă care călatorește în univers.
În mintea fetiței a apărut brusc o rachetă stralucitoare printre stele și iubirea pândind zâmbitoare prin hublou.
 

Atelier de creație și mișcare – Terapie prin joc
by psih. Florina Pascariu

Miercuri, 27 septembrie 2017, invităm copiii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani, la atelierul de creație și mișcare special conceput pentru ei. Acest atelier are rolul de a îmbina creativitatea cu mișcarea, iar fiecare copil va avea ocazia să se exprime în felul său unic. Scopul acestui atelier este de a crește încrederea în sine, prin activitățile pe care le vom desfășura, dar și prin experimentarea emoțiilor prin joc. Ne vom simți liberi, vom crea, vom dansa și ne vom face prieteni noi. Vă așteptăm cu drag!

30 de lucruri mici, dar importante pentru copii
by psih. Raluca Ferchiu

Chiar dacă unele lucruri pot părea nesemnificative pentru adulți, acestea pot însemna foarte mult pentru cei mici. Iată câteva trucuri simple prin care îți poți face copilul să zâmbească:

1. Poartă la serviciu colierul făcut de copil special pentru tine (chiar dacă doar până ieși pe usă);
2. Găsiți împreună un slogan al familiei, pe care să-l pui pe ușa frigiderului și amintește-i-l de fiecare dată când se simte descurajat;
3. Mergi la plimbare doar cu fiecare copil în parte, acordându-i fiecăruia un timp doar cu tine;

Dansul și puterea lui de schimbare
by psih. Raluca Ferchiu

Încă de când suntem foarte mici, urmăm sunetul, muzica și ne mișcăm corpul în ritmul ei; în acest fel, traducem în corp emoția pe care muzica ne-o transmite și o eliberăm. Facem asta în mod intuitiv, până când părerea celor din jur despre ceea ce facem și modul în care ne mișcăm devine foarte importantă pentru noi. Astfel, ne limităm mișcarea la ceea ce credem că formează o imagine pozitivă în fața celorlalți; acesta este mecanismul prin care începem să ne cenzurăm, iar dansul devine o activitate accesibilă doar celor care ”se pricep” sau care ”au talent”.

Povestea maimuței închisă în turn

Am să-ți spun povestea maimuței închise într-o cămăruța din turnul unui castel. Nimic nu se întâmpla în camera aceea, iar maimuța era neliniștită. Ea se putea distra doar mergând la fereastră și privind lumea de afară. Această activitate i-a captat atenția pentru o vreme, dar apoi a început să se gândească la situația sa. Cum de ajunsese în acest turn? De ce fusese prinsă și închisă aici? Dispoziția ei a început să se schimbe. Nu avea ce să facă și nici cu cine să vorbească. 
 

Reziliența familiei
by psih. Diana Muntean

adaptare după "Family therapy - 100 key points and techniques"  by Mark Rivet și Edy Street, Routledge, 2009

Pentru a face față dificultăților și lumii în permanentă schimbare, familiile au nevoie să posede abilitatea de a-și mobiliza resursele ca să poată gestiona problemele ce apar. Toate familiile trec prin perioade de criză atunci când tiparul obișnuit al vieții este perturbat și când sunt nevoite să răspundă  în moduri neobișnuite sau au o experiență redusă. Pentru a gestiona  aceste situații, familiile au nevoie de reziliență:  abiltatea de a se descurca cu adversitățile și a merge mai departe, astfel ca toți membrii familiei să beneficieze de menținerea unui sentiment de integritate și împlinire. Există câteva calități care sporesc această reziliență (Walsh, 2003):

Accent  pe prietenie
by psih. Luiza Brînză

”Un prieten înseamnă fericire, adică bucuria de a avea cu cine să te joci, să vorbești și să te sfătuiești. Cel mai bun prieten este cel care este mereu cu tine la bine și la greu.” – Vlad, 10 ani

Prieteniile apar devreme, din stadiul de bebeluș. Cel mai bun prieten al unui bebeluș este inițial părintele. Când începe să se deplaseze de-a bușilea sau să meargă, începe să socializeze cu alți bebeluși. În jurul vârstei de 3 ani, odată cu dezvoltarea motrică și lărgirea cercului de persoane prin socializare, încep să se formeze prieteniile. La vârsta de aproximativ 8 ani, copilul devine din ce în ce mai interesat în a avea prieteni. Asta nu înseamnă că părintele este iubit mai puțin, ci doar că atenția și interesul copilului se mută pe grupul de copii de aceeași vârstă. 

Îmi fac prieteni noi – workshop pentru copii și părinți
by psih. Luiza Brînză

Odată cu intrarea în ciclul școlar, activitățile de socializare ale copiilor devin mult mai diverse, iar contactul cu egalii mult mai important ca până acum. Relațiile frumoase sunt foarte importante în dezvoltarea identității copilului. Copiii siguri pe ei, care au o stima de sine sănătoasă, trec mult mai ușor prin șicanele sau presiunile egalilor și reușesc să facă cele mai bune alegeri pentru sine.

În intervalul de vârstă 8-12 ani, apare categoria ”cel mai bun prieten”,  dar și primele drame privind prietenia. Tot în această perioadă, crește și simțul responsabilității, al asumării, odată cu nevoia de independență. A fi sociabil, popular, plăcut de colegi devine din ce în ce mai important. Există situații în care copiii reușesc cu greu să își facă un prieten și să mențină o prietenie din cauze diverse: lipsa de atenție, dificultăți de comunicare, momente de frustrare ș.a. La unii dintre copii apar deja primele semne ale pubertății. Cum putem gestiona împreună relațiile de prietenie ale copiilor noștri?

Părinții devin și ei la rândul lor interesați de copiii în compania cărora își petrece timpul propriul lor copil. Cei mici sunt din ce în ce mai independenți în alegeri, iar câteodată părinții sunt în dezacord cu acestea. O atitudine vehementă din partea adultului, fără explicații, poate deteriora relația părinte-copil.