Blog

Cum alegem/decidem potrivit pentru noi
by psih. Florina Pascariu

Știm cât de complicat poate fi uneori să luăm anumite decizii. Te frămânți, te gândești, trec zile, săptămâni și tu tot nu ai luat nicio decizie. Te gândești cum să faci, ca decizia pe care ai luat-o în legătură cu problema/situația, să fie cea mai bună/corectă. Însă de multe ori, chiar după ce ne-am frământat, ne-am gândit, am ales, ni se întâmplă ca decizia cea ”corectă” să nu fie cea de care aveam nevoie în momentul respectiv. Ne încăpățânăm să fim cei mai buni, vrem totul deodată, când de fapt lucrurile trebuiesc luate treptat. E valabil cam în orice situație, fie la serviciu, fie în avansarea în carieră, sau chiar decizia în ceea ce privește o anumită problemă.

Pentru a ne fi mai ușor atunci când vrem să luăm o decizie importantă, am scris mai jos câteva recomandări pentru voi.

Fermitatea în relație cu copiii
by psih. Raluca Ferchiu

Aud foarte mulți părinți, fie dintre cei care vin în terapie, fie din alte medii, că și-ar dori ca mesajele pe care le transmit copiilor lor să fie auzite, dar mai ales, ascultate. Adică cel mic să înțeleagă mesajul pe care părintele îl transmite și să se comporte ca atare. Dar mulți copii se comportă de parcă părinții nu au spus acel lucru sau de parcă ”le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealaltă”. Ce au aceste situații în comun? Fermitatea în transmiterea mesajului către copil este unul dintre factorii cei mai importanți care determină dacă copilul face respectivul comportament cerut sau nu, iar această fermitate este o abilitate de comunicare pe care părinții au nevoie să și-o dezvolte, dacă doresc ca copiii lor să înțeleagă și să urmeze cele transmise.

Timpul și schimbarea

N-a existat niciodată vreo definiție corespunzătoare, vreo metaforă clară sau măcar vreo imagine fizică potrivită a ceea ce este timpul. Cel mai adecvat lucru pe care îl putem spune în ceea ce privește observarea timpului este observarea a ceea ce budiștii numesc ”a fi timpul”. Cea mai apropiată descriere pe care o pot face acestei experiențe este folosind cuvântul ”aici”.

”Cuantica” și psihoterapia

Cu toții credem în valoarea înțelegerii ulterioare. Cu toții am trăit în amintire întâmplări, văzându-le așa cum am fi dorit să se fi putut întâmpla. Ei bine, imaginați-vă nu numai că puteți să priviți înapoi în timp, ci chiar să mergeți înapoi și să faceți ajustări.

Exercitiul săptămânii – Înfruntă frica!
by psih. Lavinia Gîtlan

Cu toții am trăit stări de frică încă din copilăria mică, când lipsa persoanei de care eram atașați emoțional lipsea din aria noastră vizuală sau când trebuia să mergem într-un loc necunoscut. Treptat, această stare de frică a început să contureze multe din experiențele și trăirile interioare. Decizii, stări psihice, prietenii sau relații, orice domeniu din viața ta este atins de acest nivel emoțional și felul în care  îl trăiești este transmis mai departe, copiilor tăi.

Până când ne vom reîntâlni...
by psih. Luiza Brînză

Când un copil părăsește această lume înainte de a se naște sau recent după naștere, părinții trăiesc o stare emoțională dificilă și greu de descris în cuvinte: să își ia rămas bun de la un suflet atât de puțin cunoscut. Să accepte că o viață s-a încheiat înaine de a începe sau care abia începuse. Plecarea unui copil din lumea pământeană determină trăiri intense de durere sufletească ce depășesc simptomele obișnuite ale durerii — șocul emoțional te poate arunca într-o perioadă de negare a evenimentului, a morții copilului. Frustrarea, furia, stările depresive sunt de așteptat. Ai putea să te suprinzi, să nu te mai recunoști, cu toate că ești o persoană implicată și îi iubești pe ceilalți, este o perioadă în care nu îți mai pasă de nimic din ceea ce se întâmplă în afară și nici de altcineva. Da, este o perioadă în care simți că doar supraviețuiești.

Un exercițiu de antrenament al memoriei
by psih. Diana Muntean

Memoria este failibilă și modificabilă. Ea nu seamănă cu o peliculă de film în care imaginile înregistrate pot fi reluate de nenumărate ori și în care regăsim detalii sau cadre înregistrate cu precizie, pe care le putem analiza ulterior sau folosi ca amorse pentru re-amintire exactă. Memoria umană este fragilă, amintirile se modifică în timp, emoțiile dau coloratură și măresc sau scad capacitatea de stocare și reactualizare, impresiile se pot intensifica în funcție de zonele asupra cărora insistăm atunci când prelucrăm materialul mnezic. 

Exercițiul săptămânii: Oferă-ți dreptul de a greși
by psih. Raluca Ferchiu

De multe ori, probabil că ți s-a întâmplat să te blamezi pentru cea mai mică greșeală sau să te supraturezi pentru a rezolva o problemă până în cele mai mici amănunte. Dar de câte ori te-ai întrebat de ce faci asta, ale cui sunt standardele înalte și cine/cum te evaluează pentru ceea ce faci, spui sau pentru modul în care acționezi? Pentru că nu întotdeauna ai motivația internă de a face lucrurile perfect; programul pefecțiunii te fură într-atât, încât nu mai stai să te observi, să analizezi dacă ceea ce faci, faci pentru că așa îți dorești cu adevărat sau e rezultatul unei cerințe din afara ta. Ceea ce mintea îți spune este doar că orice ai face, nu ai voie să greșești, pentru că....(și urmează consecința pe care ai interiorizat-o ca fiind adevărată indiferent de situație). 

Întâlneşte-ţi destinul
by psih. Lavinia Gîtlan

Mă apropii cu paşi mici, dar repezi, de frumoasa vârstă de 30 de ani. Şi mă face să mă gândesc din ce în ce mai intens la rolul meu pe frumoasa planetă albastră. Rol, scop, misiune, destin, sensul vieții… nici nu ştiu în ce categorie să includ gândurile mele. Mintea mea le vrea puse într-o ordine bine stabilită, ca să ştie ce cutie mai deschide atunci când are nevoie de un răspuns. E ca şi cum ai avea o cutie pe care scrie „în caz că uiţi cine eşti”. O cutie însă nu îţi poate oferi prea multe opţiuni, indiferent de dimensiunile ei, aşa e?

Ne plictisim pentru că am uitat să ne jucăm: Ce ne transmit copiii prin joc
by psih. Florina Pascariu

V-ați  întrebat vreodată de ce oamenii mari se plictisesc și copiii niciodată? Să vă dau un exemplu: dacă un adult are de învățat ceva nou, fie că este pentru serviciu, fie că este o limbă străină pentru școală sau pur și simplu ceva pentru el, învățarea devine serioasă. ”Acum sunt serios, trebuie să mă apuc de învățat și o să îmi ia ceva timp.” Drept urmare, învățarea limbii străine devine o problemă ce se transformă în chin. Pe când la copii e mult mai simplu. De multe ori ni se întâmplă să învățăm de la ei.