Blog

Accent  pe prietenie
by psih. Luiza Brînză

”Un prieten înseamnă fericire, adică bucuria de a avea cu cine să te joci, să vorbești și să te sfătuiești. Cel mai bun prieten este cel care este mereu cu tine la bine și la greu.” – Vlad, 10 ani

Prieteniile apar devreme, din stadiul de bebeluș. Cel mai bun prieten al unui bebeluș este inițial părintele. Când începe să se deplaseze de-a bușilea sau să meargă, începe să socializeze cu alți bebeluși. În jurul vârstei de 3 ani, odată cu dezvoltarea motrică și lărgirea cercului de persoane prin socializare, încep să se formeze prieteniile. La vârsta de aproximativ 8 ani, copilul devine din ce în ce mai interesat în a avea prieteni. Asta nu înseamnă că părintele este iubit mai puțin, ci doar că atenția și interesul copilului se mută pe grupul de copii de aceeași vârstă. 

Îmi fac prieteni noi – workshop pentru copii și părinți
by psih. Luiza Brînză

Odată cu intrarea în ciclul școlar, activitățile de socializare ale copiilor devin mult mai diverse, iar contactul cu egalii mult mai important ca până acum. Relațiile frumoase sunt foarte importante în dezvoltarea identității copilului. Copiii siguri pe ei, care au o stima de sine sănătoasă, trec mult mai ușor prin șicanele sau presiunile egalilor și reușesc să facă cele mai bune alegeri pentru sine.

În intervalul de vârstă 8-12 ani, apare categoria ”cel mai bun prieten”,  dar și primele drame privind prietenia. Tot în această perioadă, crește și simțul responsabilității, al asumării, odată cu nevoia de independență. A fi sociabil, popular, plăcut de colegi devine din ce în ce mai important. Există situații în care copiii reușesc cu greu să își facă un prieten și să mențină o prietenie din cauze diverse: lipsa de atenție, dificultăți de comunicare, momente de frustrare ș.a. La unii dintre copii apar deja primele semne ale pubertății. Cum putem gestiona împreună relațiile de prietenie ale copiilor noștri?

Părinții devin și ei la rândul lor interesați de copiii în compania cărora își petrece timpul propriul lor copil. Cei mici sunt din ce în ce mai independenți în alegeri, iar câteodată părinții sunt în dezacord cu acestea. O atitudine vehementă din partea adultului, fără explicații, poate deteriora relația părinte-copil.

E timpul să avem timp!
by psih. Lavinia Gîtlan

Dintre toate replicile zilelor noastre, cea mai întâlnită şi cea mai des folosită este: NU AM TIMP. Timpul acesta, care va să zică, ne încurcă toate treburile lumeşti, poate din cauză că nici timpul nu are timp de noi, se grăbeşte să ajungă în altă dimensiune? Este o întrebare uşor paradoxală, însă parcă mă face curioasă să explorez puterile timpului. Sau mai bine zis, puterile mele în perceperea timpului. Vă invit să facem un exerciţiu: imaginaţi-vă că pământul este o capsulă transparentă în care oamenii îşi trăiesc viaţa, nu au altundeva unde să meargă, și chiar dacă ar fi, nu cunosc alte locuri care ar putea fi prietenoase. De-a lungul miilor de ani, ei şi-au creat un sistem pentru a-şi îndeplini cele mai importante sarcini şi au păstrat acest sistem din generaţie în generaţie. Orice schimbare care apărea era respinsă, pentru că nu era timp de noutăţi. Oamenii erau ocupaţi să supravieţuiască. Fiind înconjuraţi de învelişul transparent al pământului, se simţeau protejaţi şi sub nicio formă nu se îndepărtau de regulile de organizare. Pentru ei, viaţa înseamnă acest sistem organizat care le dă impresia de siguranţă. Oare cum ar fi dacă cineva ar aduce o schimbare în această capsulă? Cum ar arăta viaţa oamenilor care nu ar mai fi atât de preocupaţi de supravieţuire?

Clubul adolescentilor GAMMA: Cum imi organizez timpul…in noul an scolar
by psih. Raluca Ferchiu

Adolescența este o perioadă de creștere, de dezvoltare a tuturor abilităților de viață de care ai nevoie...abilități sociale, abilități de comunicare, de explorare, o perioadă în care se dezvoltă gândirea critică, raționamentul, încrederea în forțele proprii, o perioadă de descoperire a pasiunilor și de expansiune a creativității. Iar în perioada de vară, în timpul vacanței, timpul a fost foarte darnic și a lăsat loc pentru toate oportunitățile care au apărut și care au putut fi experimentate.

Dar un nou an școlar începe, iar programul zilnic se schimbă într-unul în care e nevoie ca timpul să fie împărțit între activitățile școlare și toate experiențele din afara școlii...ieșirile cu prietenii, hobby-urile, socializarea, jocurile, relaxarea etc. Greu să le faci și să le împaci pe toate, nu-i așa? Mai ales atunci când parcă totul pare prioritar și e greu să alegi, în cazul în care, într-o zi obișnuită, nu este timp pentru toate.

Cum alegem/decidem potrivit pentru noi
by psih. Florina Pascariu

Știm cât de complicat poate fi uneori să luăm anumite decizii. Te frămânți, te gândești, trec zile, săptămâni și tu tot nu ai luat nicio decizie. Te gândești cum să faci, ca decizia pe care ai luat-o în legătură cu problema/situația, să fie cea mai bună/corectă. Însă de multe ori, chiar după ce ne-am frământat, ne-am gândit, am ales, ni se întâmplă ca decizia cea ”corectă” să nu fie cea de care aveam nevoie în momentul respectiv. Ne încăpățânăm să fim cei mai buni, vrem totul deodată, când de fapt lucrurile trebuiesc luate treptat. E valabil cam în orice situație, fie la serviciu, fie în avansarea în carieră, sau chiar decizia în ceea ce privește o anumită problemă.

Pentru a ne fi mai ușor atunci când vrem să luăm o decizie importantă, am scris mai jos câteva recomandări pentru voi.

Fermitatea în relație cu copiii
by psih. Raluca Ferchiu

Aud foarte mulți părinți, fie dintre cei care vin în terapie, fie din alte medii, că și-ar dori ca mesajele pe care le transmit copiilor lor să fie auzite, dar mai ales, ascultate. Adică cel mic să înțeleagă mesajul pe care părintele îl transmite și să se comporte ca atare. Dar mulți copii se comportă de parcă părinții nu au spus acel lucru sau de parcă ”le-a intrat pe o ureche și le-a ieșit pe cealaltă”. Ce au aceste situații în comun? Fermitatea în transmiterea mesajului către copil este unul dintre factorii cei mai importanți care determină dacă copilul face respectivul comportament cerut sau nu, iar această fermitate este o abilitate de comunicare pe care părinții au nevoie să și-o dezvolte, dacă doresc ca copiii lor să înțeleagă și să urmeze cele transmise.

Timpul și schimbarea

N-a existat niciodată vreo definiție corespunzătoare, vreo metaforă clară sau măcar vreo imagine fizică potrivită a ceea ce este timpul. Cel mai adecvat lucru pe care îl putem spune în ceea ce privește observarea timpului este observarea a ceea ce budiștii numesc ”a fi timpul”. Cea mai apropiată descriere pe care o pot face acestei experiențe este folosind cuvântul ”aici”.

”Cuantica” și psihoterapia

Cu toții credem în valoarea înțelegerii ulterioare. Cu toții am trăit în amintire întâmplări, văzându-le așa cum am fi dorit să se fi putut întâmpla. Ei bine, imaginați-vă nu numai că puteți să priviți înapoi în timp, ci chiar să mergeți înapoi și să faceți ajustări.

Exercitiul săptămânii – Înfruntă frica!
by psih. Lavinia Gîtlan

Cu toții am trăit stări de frică încă din copilăria mică, când lipsa persoanei de care eram atașați emoțional lipsea din aria noastră vizuală sau când trebuia să mergem într-un loc necunoscut. Treptat, această stare de frică a început să contureze multe din experiențele și trăirile interioare. Decizii, stări psihice, prietenii sau relații, orice domeniu din viața ta este atins de acest nivel emoțional și felul în care  îl trăiești este transmis mai departe, copiilor tăi.

Până când ne vom reîntâlni...
by psih. Luiza Brînză

Când un copil părăsește această lume înainte de a se naște sau recent după naștere, părinții trăiesc o stare emoțională dificilă și greu de descris în cuvinte: să își ia rămas bun de la un suflet atât de puțin cunoscut. Să accepte că o viață s-a încheiat înaine de a începe sau care abia începuse. Plecarea unui copil din lumea pământeană determină trăiri intense de durere sufletească ce depășesc simptomele obișnuite ale durerii — șocul emoțional te poate arunca într-o perioadă de negare a evenimentului, a morții copilului. Frustrarea, furia, stările depresive sunt de așteptat. Ai putea să te suprinzi, să nu te mai recunoști, cu toate că ești o persoană implicată și îi iubești pe ceilalți, este o perioadă în care nu îți mai pasă de nimic din ceea ce se întâmplă în afară și nici de altcineva. Da, este o perioadă în care simți că doar supraviețuiești.