Blog

Decizia de a ma schimba

mind_blown.jpgDecizia de a mă schimba
by psih. Diana Ciubotaru

Poate ieri sau acum câteva minute am decis să mă schimb, și acum urmează să-mi mențin schimbarea. Mintea mea va părea inițial bucuroasă de decizia mea. Îi place ideea că va scăpa de suferințele sau blocajele zilnice sau că va fi ușurată și eliberată de emoțiile care o împiedică să lucreze și să raționeze - tristețe, durere, vină, furie, frustrare, neputință și altele din aceeași gamă.

 

Poveste terapeutică: Să nu supăr, să nu deranjez pe nimeni...

poveste_terapeutica_gamma_2.jpgPoveste terapeutică: Să nu supăr, să nu deranjez pe nimeni...

”Aproape toți am călătorit cu avionul și știm ce este un aeroport. De pe piste drepte și lungi, care se întretaie foarte ordonat ca niște șosele, avionele active, pline de oameni grăbiți, zboară încoace și încolo, decolează sau aterizează neîncetat. Câteodată, zborurile sunt în direcții foarte îndepărtate, iar avioanele pleacă pline de combustibil în rezervoare, care să le ajute să străbată distanțe așa de lungi. Sunt multe avioane speciale cu care piloții fac exerciții de zbor sau lansează parașutiști.

 

Printesa si firul de iarba

poveste_gamma.jpgPrințesa și firul de iarbă

Într-o țară nu prea îndepărtată de a noastră, trăia odată o prințesă, despre care nu se puteau spune prea multe lucruri, pentru că nimeni n-o cunoștea prea bine. Credem că nici ea nu se cunoștea prea bine, de vreme ce, din aproape toate faptele ei, reieșea totdeauna doar un singur lucru, anume că nu știa să dea sarcini celor din jur.

Prințesa nu găsise slujbași care să execute așa cum voia ea treburile de fiecare zi, așa că se ocupa singură de tot ce ținea de administrarea împărăției, de la cele mai simple activități de menaj, până la cele mai complicate legi de gospodărire. Spinarea i se cocoșase și, uneori, chiar uita să mănânce de ocupată ce era. În plus, mereu îi veneau în minte tot felul de idei și de născociri. Prințesa rămânea adesea în urmă cu treburile casnice pentru că nu era în stare să le facă singură pe toate deodată. La drept vorbind nu avea deloc o viață de prințesă.

FREE MIND – workshop-uri de dezvoltare personala prin care te eliberezi de capcanele mintii

dezvoltare_personala_gamma_clinic_free_mind_1.jpgFREE MIND – workshop-uri de dezvoltare personală prin care te eliberezi de capcanele minții

Ți-ai pus vreodată întrebări precum ”Dacă nu mă descurc?”, ”De ce nu-mi merge bine?”, ”De ce la final rămân singur/ă?”, ”Ce fac dacă ceilalți mă vor răni?”, ”Dacă se întâmplă ceva rău?” sau ”Ce să fac ca ceilalți să mă integreze în grupul lor?” Simți că te împiedică să te bucuri de viață chiar dacă pare că ai tot ceea ce ai avea nevoie pentru a fi fericit/ă?

Atunci când genul acesta de întrebări sau îndoieli îți vin în minte în mod automat, de parcă ar fi fost dintotdeauna acolo, ești prins în capcane mentale care îți influențează modul în care gândești, simți, acționezi sau relaționezi cu cei din jurul tău, declanșându-ți sentimente puternice de anxietate, frică, furie, rușine etc.

Însă, în momentul în care deconspiri aceste capcane și nu mai vrei să rămâi prins în ele, ci ALEGI în mod CONȘTIENT gândurile în care vrei să crezi, îți poți creea experiențe pline de sens și poți trăi conexiunea cu tine și cu ceilalți la un alt nivel de înțelegere, dincolo de programele minții.

Poveste terapeutică: Maimuța care se credea copac

poveste_terapeutica_2.pngPoveste terapeutică: Maimuța care se credea copac

”Odată demult, o maimuță viețuia într-un copac unde se obișnuise așa de bine, încât ajunsese să se creadă chiar ea însăși copac. Tare ciudat și de necrezut părea acest lucru! Maimuțica stătea în copac cât era ziulica de lungă și nu cobora de acolo nici noaptea. Zi și noapte stătea în copac și nimeni nu i-a spus niciodată că ea nu era de fapt copac. Nici copacul nu voia să-i spună nici măcar în șoaptă că ea nu era copac, pentru că pe el îl amuza teribil și i se părea chiar un compliment plăcut faptul că această maimuțică se credea copac. Așa că mai departe, maimuțica se lăsa legănată în vânt printre crengile lui.

În pădurea aceea nu se găsea nicio oglindă, așa că nu era nicio posibilitate pentru maimuțică să-și dea seama că ea arăta cu totul altfel decât un copac. Părea foarte mulțumită că stă în copac. Totuși, pe undeva, în adâncul sufletului ei, parcă simțea că-i lipsește ceva și că viața ei era prea legată de copac într-un fel ciudat și chiar nepotrivit.

Poveste terapeutica: Patru berze

psihologie_gamma_iasi.jpgPoveste terapeutică: Patru berze

”Într-o luncă însorită, trăiau patru berze. Adesea le puteai vedea împreună, pentru că se plimbau toată ziua printre ierburi să prindă broaște sau insecte, cu ciocul lor lung și portocaliu. Toamna făceau împreună călătorii lungi în țările calde, unde se fereau de gerul iernii, iar primăvara se întorceau, zburând împreună pe același drum.

Deși păreau că seamănă perfect cu cu alta, încât le puteai chiar confunda, berzele se deosebeau foarte mult între ele, pentru că vedeau lumea care le înconjura cu totul diferit prin ochii lor de pasăre.

Familia pe axa timpului

img-20180124-wa0004.jpgFamilia pe axa timpului
by psih. Raluca Ferchiu

Din ce în ce mai des mă întreb cum ar fi lumea, viața de zi cu zi, dacă am fi cu adevărat prezenți în viața noastră și a celor din jurul nostru, dacă ne-am conecta cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ne-am pune mai des întrebări despre evoluția noastră și dacă am căuta cu mai mare ardoare, răspunsurile. Mă întreb ce am avea nevoie să știm pentru a fi atenți la modul în care ne trăim viața. Sunt psihoterapeut de familie și rolul acesta mă pune în poziția de a reflecta, de a analiza și de a observa interacțiunea dintre oameni, conexiunea și modul în care evoluează unii alături de alții, în familie. Și ce observ? Din ce în ce mai multe familii în care membrii se luptă unul alături de celălalt pentru a trece de dificultățile pe care le întâmpină, dar uită să se uite unul la celălalt și să se ia de mână pentru a face trecerea mai ușoară. Familii în care oamenii tânjesc unii după ceilalți, dar nu au curajul de a-și exprima vulnerabilitatea și de a cere ajutor celor cu care, de fapt, au hotărât, la un moment dat, că vor fi o familie. 

Poveste terapeutica: Secretul din scoica

poveste_terapie_gamma.jpgPoveste terapeutică: Secretul din scoică

”A fost odată un băiat, care a trecut printr-o întâmplare îngrozitoare atunci când era mic. I s-a întâmplat ceva despre care nu a mai aflat nimeni niciodată, pentru că n-a mai povestit nimănui. Pe măsură ce creștea, încerca să uite sau cel puțin să se gândească tot mai rar la acea pățanie. Uneori, amintirea evenimentului care îl îngrozise îi revenea fără să vrea în vise – care erau foarte urâte, niște adevărate coșmaruri. Copilul nu înțelegea că visele erau tocmai în legătură cu acel eveniment. Pățania aceea îngrozitoare îl făcea să se simtă foarte neplăcut și să aibă o părere proastă despre el, deși nu a fost ceva ce a vrut el însuși, ci ceva ce i s-a întâmplat pur și simplu, fără ca el să vrea. Cu timpul, copilul aproape că uitase prin ce lucru îngrozitor trecuse, ceea ce nu putea să uite era cât de supărat a fost pe el însuși atunci și ce părere proastă a avut despre el.

Cum imi pregatesc copilul pentru prima intalnire cu psihologul

psihologie_copii_iasi_2.jpgCum îmi pregătesc copilul pentru prima întâlnire cu psihologul
by psih. Raluca Ferchiu

Să te adresezi unui psiholog nu e întotdeauna o decizie ușoară, mai ales dacă luăm în calcul semnificația acestei decizii în istoria familiei: că doar cei cu probleme serioase/ grave merg la psiholog, că nu-ți poți rezolva singur problemele sau că nu e ok să-ți împărtășești necazurile cuiva străin.

Cu toate acestea, asumarea primei vizite la psiholog este primul pas pe care îl poți face pentru schimbarea pe care ți-o dorești, pentru tine sau pentru întreaga ta familie. Iar acest lucru poate însemna inclusiv vizita copilului tău la psiholog. Dacă nu știi cum să-i explici sau cum să-l pregătești pentru această întâlnire, iată câteva sugestii:

Pagini

Subscribe to RSS - blog-uri