Mai 2015

Invata-ti copilul sa distinga intre bine si rau

imagine_art_3.jpgDe unde ştie copilul meu ce e “bine” şi ce e “rău”? Cum îl pot învăţa să nu facă greşeli, pentru a nu suferi? Sunt întrebări care te fac să te gândeşti cum îţi poţi proteja copilul astfel încât să nu sufere, să nu se rănească, să nu ia decizii greşite etc.
Conceptele de „bine şi rău” sunt învăţate în familie, părinţii reprezentând modele pentru copiii lor în ceea ce priveşte modul în care este întâmpinat succesul sau reacţia pe care ei o pot avea atunci când fac o greşeală. În încercarea de a-l îndruma pe copil să facă cele mai bune alegeri pentru el, se poate ajunge la un control al sentimentelor acestuia în funcţie de propriile principii de „bine şi rău”. 

Colivia cu miere

descarcare_2.jpgSe spune că undeva, într-o țară nu prea îndepărtată, un împărat și o împărăteasă aveau un fiu, un prinț, pe care îl iubeau nespus de mult. Atât de mult îl iubeau, încât au dat ordin să i se împlinească orice dorință. Au construit pentru el un întreg palat, în cel mai frumos parc, lângă un lac minunat. Prințul a fost foarte încântat să locuiască într-un loc așa de frumos. Mai ales îi plăcea că în fiecare cameră erau multe ferestre mari, de unde putea urmări norii, stelele, păsările, ploaia și apusul soarelui. Tot ce ținea de natură îl interesa și îi făcea o mare bucurie.

Adolescenti "scapati de sub control"

adolescenti_1.jpgDe foarte multe ori auzim în jurul nostru cum modificările care apar în perioada adolescenţei îi fac pe copii dificili, de necontrolat, rebeli, introvertiţi – într-un cuvânt “scăpaţi de sub control”. Şi desigur, nu de puţine ori, părinţii sunt sfătuiţi, cu cele mai bune intenţii, să aibă grijă de ei, pentru “a nu-i scăpa din mână” din cauza acestei vârste dificile.

Despre schimbare

images_3.jpgAtunci când un cuplu vine în terapie, se întâmplă deseori ca iniţiativa să vină din partea unui singur membru al cuplului. Intenţia bună de a-şi rezolva problemele de cuplu se rezumă, în perspectiva celui care solicită ajutorul terapeutic, la a-l „repara” pe celălalt. („Dacă partenerul meu ar fi altfel, lucrurile sigur ar fi mai bune între noi.” )

Din culisele cabinetului de psihoterapie

auzi.jpgCum reușești să te faci auzit? 
Una din emoțiile cele mai des developate în cabinetul de terapie este furia sau frustrarea generată de situația în care mesajul personal nu este primit de interlocutor. Că este vorba de relația de cuplu, de una profesională, de cea cu familia de origine sau cu prietenii cei mai apropiați, să nu îți poți transmite părerea sau să simți că ea nu contează duce în timp la o enormă tensiune interioară. Mintea va căuta explicații, justificări, pendulând între blamarea partenerului de comunicare sau a propriei persoane și căutând soluții de a descărca această tensiune în moduri mai mult sau mai puțin funcționale. Discursuri interioare de genul "tu ești vinovat, niciodată nu mă înțelegi” sau "eu am o problemă, nu contez, nevoile mele sunt exagerate și imposibil de împlinit” sunt de natură să genereze costuri  enorme pe termen lung. Alteori, mintea alege soluții radicale, mascate sub un comportament compulsiv (obiceiuri  nesănătoase, dependențe) sau variate tehnici de manipulare emoțională cu tentă agresivă sau pasiv-agresivă,  în încercarea disperată de a primi atenția și de a-i fi auzit punctul de vedere.