Fizica cuantică

Vederea la mare distanţă

 Cercetătorii au constatat, în repetate rânduri, că precizia și rezoluția țintelor percepute prin vedere la distanță nu sunt afectate de variațiile de distanță de până la 1600m. Un exemplu în acest sens îl constituie un experiment realizat de mine și Elisabeth Targ în 1984, împreună cu rusoaica Djuna Davitasvili, vindecătoare la distanță. În cadrul acestui experiment de vedere la mare distanță între Moscova și San Francisco, Djuna a reușit să își concentreze atenția nu doar la o distanță de 9600km spre vest, dar și la o a€œdistanta” de două ore în viitor. Un experiment similar de succes și renumit de acum l-a constituit cel întreprins de Pat Price în 1974, când a descris corect o fabrică sovietică de armament din Semipalatinsk, din estul Rusiei. Desenele realizate atunci, cândva secrete, sunt prezentate în Miracles of the Mind. 

Studiile Ganzfeld

Desi National Security Agency (NSA) nu voia sa stie despre vederea la distanta, multi altii urmareau cercetarile in domeniu. Fara indoiala, datele privind modul in care functioneaza psi, alese cu mare atentie si analizate critic, sunt cuprinse in cercetarea Ganzfeld. Ganzfeld, care inseamna “intregul domeniu”, este un mediu controlat utilizat in cercetarile ESP (folosite pentru spargerea codurilor), astfel incat subiectul psi sa primeasca, prin izolare senzoriala, cat mai putine influente exterioare. Ideea de Ganzfeld a aparut in anii 1960, cand se credea ca starile de constiinta modificate ar putea duce la o mai buna functionare a capacitatilor paranormale. Intre timp, am constatat ca izolarea senzoriala, luminile stroboscopice, hipnoza si drogurile nu erau nici necesare, si nici folositoare.

Salut, mecanica cuantica

[[{"type":"media", "view_mode":"media_large", "fid":"264", "attributes":{"class":"media-image alignleft size-full wp-image-538", "typeof":"foaf:Image", "style":"float: left; margin-right: 10px;", "width":"134", "height":"100", "alt":"cuantica"}}]]La sfarsitul secolului nouasprezece, cautarea legilor elementare ale Naturii parea aproape de a-si fi atins obiectivul. Exista sentimentul unei sarcini indeplinite. Fizica prezenta o scena ordonata, care se potrivea cu dispozita Victoriana, “la-locul-ei”, a vremurilor.

Oare determinismul fizicii newtoniene nega “liberul – arbitru”? Fizica lasa asemenea chestii neclare pe seama filozofiei. Definirea teritoriului pe care fizicienii il considerau a fi al lor parea simpla. Putine lucruri motivau cautarea unui inteles mai profund in spatele legilor Naturii. Dar aceasta viziune despre lume, rezonabila in mod intuitiv, nu putea sa explice ceea ce fizicienii aveau sa vada in curand in laboratoarele lor. La inceput, discrepantele au parut a fi doar niste “detalii”.