Gamma Clinic Psychology

Poveste terapeutică: Plantuta cea perseverenta

poveste_terapeutica_gamma.jpgPoveste terapeutică: Plăntuța cea perseverentă

”S-a întâmplat odată ca sămânța unei flori, purtată de vânt, să aterizeze pe o cărare cu pământ puțin și plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia, a încolțit și a început să crească. Floricica a reușit să se înalte destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru, fie era strivită o frunză, fie că se rupea chiar vârful florii. Micuța plantă încerca iar și iar să scoată la iveală câte o frunzuliță sau un bobocel de floare. Numai că, de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful, fie cu roata bicicletei. Până la urmă, biata plăntuță s-a văzut silită să renunțe la dorința de a se mai înălța. S-a hotărât să încerce doar să supraviețuiască, rămânând mereu la fel. Însă și acest lucru era greu, pentru că primea prea puțin soare și prea puțină hrană, dacă stătea așa lipită de pământ.

Cele 5 insusiri ale copiilor autonomi

gamma_incredere_in_sine.jpgCele 5 însușiri ale copiilor autonomi
by psih. Raluca Ferchiu

De foarte mute ori, părinții care vin în cabinetul de psihoterapie spun că și-ar dori ca copilul lor să fie independent, să nu se lase atât de mult influențat de grupul din care face parte și să aibă siguranța că poate decide pentru el în cunoștință de cauză. Dar pentru a fi independent atunci când este mai mare, copilul are nevoie să-și cultive această trăsătură încă din mica copilărie. Odată ce copiii se obișnuiesc cu folosirea dialogului interior, își creează două caracteristici: un puternic simț al sinelui și o puternică dorință de a face parte dintr-un grup. Din aceste două caracteristici, se dezvoltă 5 însușiri care-i definesc drept ființe autonome. 

 

Poveste terapeutica: Usa care dorea sa fie zid

poza_poveste_terapeutica.jpgPoveste terapeutică: Ușa care dorea să fie zid

”Vă puteți imagina că, într-o clădire nouă și frumoasă, arhitectul se gândește să folosească o mulțime de uși. Unele separă holurile de coridoare, altele separă coridoarele de camere, altele separă camerele între ele. Pe scurt, fiecare ușă are o anumită destinație. Cele mai multe sunt făcute din lemn, altele sunt din fier, din plastic sau chiar din sticlă. Toate arată foarte bine când sunt noi. Lumea se uită atent la ele și le deschide sau le închide cu grijă.

Uneori se ciocănește la ușă și se așteaptă un răspuns. Apoi se intră. Sunt uși oficiale, respectabile. Ușile din fier au încuietori complicate și nu poți trece de ele decât dacă ai chei speciale. Prin cele din sticlă se vede și poți ști ce este înăuntru, chiar dacă sunt închise cu cheia. Ușile din lemn pot fi împodobite cu modele artistice sculptate.

Exercitiul saptamanii: Cum vrei sa se schimbe viata ta?

foto_4.jpgExercițiul săptămânii: Cum vrei să se schimbe viața ta?
by psih. Raluca Ferchiu

În această perioadă, în care începem un nou an, fiecare dintre noi se gândește ce anume vrea să întreprindă, ce vrea să schimbe sau ce obiective are de îndeplinit. De obicei, începem prin a face o listă luuungă de lucruri pe care ni le dorim si punem lista într-o agendă, pe care o deschidem doar din când în când. Dar cum putem face în mod real schimbările pe care ni le propunem? Vă propun câțiva pași și câteva întrebări care să aducă obiectivele mai aproape de a deveni realitate.

1. Gândește-te cum vrei să se schimbe viața ta începând de astăzi.

  • Dacă mâine dimineață te-ai trezi cu toate obiectivele îndeplinite, cum arată viața ta? Ce faci? Cum gândești? Cum te simți?
  • Ce schimbări concrete ai observat în această imagine a noii tale vieți?

2. Analizează impactul pe care îl au aceste schimbări în viața ta.

  • Cum se modifică rutinele tale?
  • Cum îți influențează aceste schimbări relațiile cu cei din jur?
  • Cum se schimbă modul în care te raportezi la propria persoană și la tot ceea ce te înconjoară? 

3. Implementează schimbarea în pași mici și ai încredere în reușită; nu e nevoie să-ți schimbi întreaga viață peste noapte la 360 de grade. Dacă schimbarea pe care ți-o dorești ți se pare dificil de atins, stabilește-ți obiective mai mici, care să-ți ofere motivația de care ai nevoie pentru a continua.

Și nu uita că orice schimbare are nevoie de timp pentru a se transforma în modul tău natural de a fi. Așa că fii răbdător și blând cu tine anul acesta și privește schimbarea ca pe o evoluție naturală pe care vrei s-o faci.

Exercitiul saptamanii: Tu ce-ti doresti sa experimentezi de sarbatori?

notebook-and-pen-wallpaper-7843-8187-hd-wallpapers.jpgExercitiul saptamanii: Tu ce-ti doresti sa experimentezi de sarbatori?
by psih. Raluca Ferchiu

Sărbătorile se apropie și acesta este un bun prilej pentru a fi împreună cu cei dragi, pentru a celebra ceea ce am realizat în anul care se apropie de final și pentru a proiecta în viitor ceea ce ne dorim să experimentăm anul care vine. Dar, totodată, sărbătorile vin și cu un ”manual de instrucțiuni” pe care l-am primit de la părinți, familie, de la cei apropiați și care ne descrie, pas cu pas, ”ce se face” în această perioadă: cu cine să-ți petreci Crăciunul, cum anume să te simți, cum să vorbești cu cei din jur, pe cine să vizitezi sau pe cine nu, cu cine să te împaci dacă ești certat, sau care sunt lucrurile care, nici măcar de sărbători nu pot fi iertate. Dar ai citit vreodată cu atenție acest manual? Nu crezi că e momentul să-ți scrii tu propriul scenariu de sărbători?

5 concluzii importante ale unui studiu asupra dezvoltarii umane

5_key.jpg5 concluzii importante ale unui studiu asupra dezvoltării umane
by psih. Raluca Ferchiu

Primul studiu longitudinal britanic al Natinal Birth Cohort a fost început în 1946, pentru a determina de ce rata natalității descrește în Marea Britanie, iar cercetătorii au cules date de la aproape 14000 de bebeluși, incluzându-i aproape pe toți cei născuți în Anglia, Wales și Scoția. Acesta este cel mai lung studiu asupra dezvoltării umane și continuă și în prezent sub egida National Survey of Health and Development (NSHD).

Iată cele mai importante 5 concluzii ale studiului:

Dincolo de tabloul familiei fericite

nikon_001.jpgDincolo de tabloul familiei fericite
by psih. Raluca Ferchiu

De cele mai multe ori, în ședințele de psihoterapie, indiferent care este problema pentru care vin oamenii la mine, inevitabil ajungem să discutăm despre familie și ce înseamnă ea pentru noi. Pentru că de multe ori observ cum spunem că ne dorim să avem o familie fericită, dar, de fapt, doar avem impresia că știm ceea ce vrem. Și mă întreb, împreună cu clienții, cum arată familia mea atunci când e fericită? Cum arăt eu diferit într-o familie fericită? Și cum sunt ceilalți diferiți atunci când suntem cu toții fericiți?

Schițând acest tablou, al familiei fericite, am conștientizat că nu este vorba despre o imagine predefinită, ca cea din fotografiile de pe Facebook sau din reclame, în care părinții au un zâmbet larg și relaxat, copiii se joacă nestingheriți sau bunicii radiază de liniște și împăcare. Nu, este vorba despre conexiunea dintre oameni, acea conexiune atât de puternică, care îi motivează să stea împreună și să își definească (explicit sau nu) un scop comun și scopuri individuale care să se alinieze la acel scop comun.

Pentru că o relație funcțională într-o familie înseamnă să simți că ai libertatea de te exprima așa cum ești, urmându-ți sinele și totuși să fii grijuliu față de ceilalți în modul în care faci asta, dar nu din teamă sau din sentimentul de neadecvare, ci din empatie și iubire. O familie mai înseamnă să ai încredere că ceilalți vor fi acolo pentru tine și să conștinetizați împreună că fericirea în viață nu înseamnă lipsa greutăților sau a grijilor, ci înseamnă să le faci față tuturor acestor provocări la brațul unor oameni alături de care poți crea. Familia înseamnă stabilitate și siguranță, o bază din care poți crește tu, ca individualitate și puteți crește voi, ca întreg.

Puterea gandului: Transforma-ti mintea in aliatul tau nr. 1 – workshop pentru adolescenti

clubul_adolescentilor-_oct.jpgPuterea gândului: Transformă-ți mintea în aliatul tău nr. 1 – workshop pentru adolescenți
by psih. Raluca Ferchiu

Atunci când intrăm într-un proces de dezvoltare personală sau de transformare, cel mai adesea ne lovim de faptul că, pentru a schimba ceva în viața noastră, e nevoie să schimbăm un set de gânduri care ne sabotează modul în care evoluăm. Acest set de credințe și gânduri se formează încă din copilărie, iar în perioada adolescenței ”întâlnesc oportunități de testare”, care le dau șansa de a fi cimentate în formarea identității noastre, transformându-se în programe mentale disfuncționale cu care ne luptăm zi de zi.

 

Atingerea – Motive pentru care avem atata nevoie de ea

foto_articol_luiza_2.jpgAtingerea – Motive pentru care avem atâta nevoie de ea
by psih. Luiza Brînză

Comunicăm destul de mult non–verbal și asta nu este o noutate. Postura, tipul de mișcare (ritm, greutate, spațiu), mișcările feței, privirea, toate transmit ceva dincolo de mesajul verbal. Internetul oferă acces la o multitudine de studii în acest sens. Cu toate acestea, în 2009, ideea că oamenii pot descifra o emoție sau dispoziție doar prin comportament tactil a fost studiată și dezvoltată de psihologul Matthew Hertenstein -DePauw University Greencastle, Indiana. Studiul său, desfășurat în mai multe țări, a demonstrat că avem o capacitate extraordinară de identifica emoția celuilalt doar prin tipul de atingere. Mulți dintre participanți au fost reticenți, deoarece rareori atingi un prieten, cand vrei să îl consolezi, cu atât mai puțin, un străin.

Curiozitatea ca forta motivationala

foto_articol_dm.jpgCuriozitatea ca forță motivațională
by psih. Diana Muntean

O minte curioasă este o minte care nu se plictisește niciodată. Plictiseala este o responsabilitate individuală, cum spunea filozoful român C. Noica în ale sale "Eseuri de Duminică". Dar de aici pînă ca un copil să conștientizeze aceste două lucruri, este răspunderea noastră ca adulți care îi ajutăm să crească frumos, să plantăm semințele plăcerii și bucuriei de a descoperi. Despre curiozitate s-a scris frumos și nimeni în afară de pisica din faimoasa zicală nu a fost călcat de mașină pe motiv că a fost curios în bunul sens al cuvîntului, și nu com-pulsat de obsesii orbitoare. 

Povestea fetitei care nu stia ce este o unda

21984316_1545931775430099_1465099423_n.jpgPovestea fetiței care nu știa ce este o undă
by psih. Diana Ciubotaru

Într-o zi, fetița cu pantofiori roșii l-a întrebat pe tatăl ei:
  -Tată, ce este iubirea? Auzise peste tot că iubirea e secretul magic al tuturor lucrurilor, dar nu prea înțelegea cum vine asta...
Tatăl a zâmbit reținut, s-a întors către ea și i-a spus aproape serios:
  -Hmm.. Iubirea este o undă care călatorește în univers.
În mintea fetiței a apărut brusc o rachetă stralucitoare printre stele și iubirea pândind zâmbitoare prin hublou.
 

Dansul si puterea lui de schimbare

beautiful-dance-wallpaper_04113322_95.jpgDansul și puterea lui de schimbare
by psih. Raluca Ferchiu

Încă de când suntem foarte mici, urmăm sunetul, muzica și ne mișcăm corpul în ritmul ei; în acest fel, traducem în corp emoția pe care muzica ne-o transmite și o eliberăm. Facem asta în mod intuitiv, până când părerea celor din jur despre ceea ce facem și modul în care ne mișcăm devine foarte importantă pentru noi. Astfel, ne limităm mișcarea la ceea ce credem că formează o imagine pozitivă în fața celorlalți; acesta este mecanismul prin care începem să ne cenzurăm, iar dansul devine o activitate accesibilă doar celor care ”se pricep” sau care ”au talent”.

 

Povestea maimutei inchisa in turn

babel_tower_fantasy-wallpaper-1920x1080_1.jpgPovestea maimuței închisă în turn

Am să-ți spun povestea maimuței închise într-o cămăruța din turnul unui castel. Nimic nu se întâmpla în camera aceea, iar maimuța era neliniștită. Ea se putea distra doar mergând la fereastră și privind lumea de afară. Această activitate i-a captat atenția pentru o vreme, dar apoi a început să se gândească la situația sa. Cum de ajunsese în acest turn? De ce fusese prinsă și închisă aici? Dispoziția ei a început să se schimbe. Nu avea ce să facă și nici cu cine să vorbească. 
 

Rezilienta familiei

poza_articol_dm_6.jpgReziliența familiei
by psih. Diana Muntean

adaptare după "Family therapy - 100 key points and techniques"  by Mark Rivet și Edy Street, Routledge, 2009

Pentru a face față dificultăților și lumii în permanentă schimbare, familiile au nevoie să posede abilitatea de a-și mobiliza resursele ca să poată gestiona problemele ce apar. Toate familiile trec prin perioade de criză atunci când tiparul obișnuit al vieții este perturbat și când sunt nevoite să răspundă  în moduri neobișnuite sau au o experiență redusă. Pentru a gestiona  aceste situații, familiile au nevoie de reziliență:  abiltatea de a se descurca cu adversitățile și a merge mai departe, astfel ca toți membrii familiei să beneficieze de menținerea unui sentiment de integritate și împlinire. Există câteva calități care sporesc această reziliență (Walsh, 2003):

E timpul sa avem timp!

poza_articol_lavinia_1.jpgE timpul să avem timp!
by psih. Lavinia Gîtlan

Dintre toate replicile zilelor noastre, cea mai întâlnită şi cea mai des folosită este: NU AM TIMP. Timpul acesta, care va să zică, ne încurcă toate treburile lumeşti, poate din cauză că nici timpul nu are timp de noi, se grăbeşte să ajungă în altă dimensiune? Este o întrebare uşor paradoxală, însă parcă mă face curioasă să explorez puterile timpului. Sau mai bine zis, puterile mele în perceperea timpului. Vă invit să facem un exerciţiu: imaginaţi-vă că pământul este o capsulă transparentă în care oamenii îşi trăiesc viaţa, nu au altundeva unde să meargă, și chiar dacă ar fi, nu cunosc alte locuri care ar putea fi prietenoase. De-a lungul miilor de ani, ei şi-au creat un sistem pentru a-şi îndeplini cele mai importante sarcini şi au păstrat acest sistem din generaţie în generaţie. Orice schimbare care apărea era respinsă, pentru că nu era timp de noutăţi. Oamenii erau ocupaţi să supravieţuiască. Fiind înconjuraţi de învelişul transparent al pământului, se simţeau protejaţi şi sub nicio formă nu se îndepărtau de regulile de organizare. Pentru ei, viaţa înseamnă acest sistem organizat care le dă impresia de siguranţă. Oare cum ar fi dacă cineva ar aduce o schimbare în această capsulă? Cum ar arăta viaţa oamenilor care nu ar mai fi atât de preocupaţi de supravieţuire?

Pagini