Gamma Clinic Psychology

Puterea gandului: Transforma-ti mintea in aliatul tau nr. 1 – workshop pentru adolescenti

clubul_adolescentilor-_oct.jpgPuterea gândului: Transformă-ți mintea în aliatul tău nr. 1 – workshop pentru adolescenți
by psih. Raluca Ferchiu

Atunci când intrăm într-un proces de dezvoltare personală sau de transformare, cel mai adesea ne lovim de faptul că, pentru a schimba ceva în viața noastră, e nevoie să schimbăm un set de gânduri care ne sabotează modul în care evoluăm. Acest set de credințe și gânduri se formează încă din copilărie, iar în perioada adolescenței ”întâlnesc oportunități de testare”, care le dau șansa de a fi cimentate în formarea identității noastre, transformându-se în programe mentale disfuncționale cu care ne luptăm zi de zi.

 

Atingerea – Motive pentru care avem atata nevoie de ea

foto_articol_luiza_2.jpgAtingerea – Motive pentru care avem atâta nevoie de ea
by psih. Luiza Brînză

Comunicăm destul de mult non–verbal și asta nu este o noutate. Postura, tipul de mișcare (ritm, greutate, spațiu), mișcările feței, privirea, toate transmit ceva dincolo de mesajul verbal. Internetul oferă acces la o multitudine de studii în acest sens. Cu toate acestea, în 2009, ideea că oamenii pot descifra o emoție sau dispoziție doar prin comportament tactil a fost studiată și dezvoltată de psihologul Matthew Hertenstein -DePauw University Greencastle, Indiana. Studiul său, desfășurat în mai multe țări, a demonstrat că avem o capacitate extraordinară de identifica emoția celuilalt doar prin tipul de atingere. Mulți dintre participanți au fost reticenți, deoarece rareori atingi un prieten, cand vrei să îl consolezi, cu atât mai puțin, un străin.

Curiozitatea ca forta motivationala

foto_articol_dm.jpgCuriozitatea ca forță motivațională
by psih. Diana Muntean

O minte curioasă este o minte care nu se plictisește niciodată. Plictiseala este o responsabilitate individuală, cum spunea filozoful român C. Noica în ale sale "Eseuri de Duminică". Dar de aici pînă ca un copil să conștientizeze aceste două lucruri, este răspunderea noastră ca adulți care îi ajutăm să crească frumos, să plantăm semințele plăcerii și bucuriei de a descoperi. Despre curiozitate s-a scris frumos și nimeni în afară de pisica din faimoasa zicală nu a fost călcat de mașină pe motiv că a fost curios în bunul sens al cuvîntului, și nu com-pulsat de obsesii orbitoare. 

Povestea fetitei care nu stia ce este o unda

21984316_1545931775430099_1465099423_n.jpgPovestea fetiței care nu știa ce este o undă
by psih. Diana Ciubotaru

Într-o zi, fetița cu pantofiori roșii l-a întrebat pe tatăl ei:
  -Tată, ce este iubirea? Auzise peste tot că iubirea e secretul magic al tuturor lucrurilor, dar nu prea înțelegea cum vine asta...
Tatăl a zâmbit reținut, s-a întors către ea și i-a spus aproape serios:
  -Hmm.. Iubirea este o undă care călatorește în univers.
În mintea fetiței a apărut brusc o rachetă stralucitoare printre stele și iubirea pândind zâmbitoare prin hublou.
 

Dansul si puterea lui de schimbare

beautiful-dance-wallpaper_04113322_95.jpgDansul și puterea lui de schimbare
by psih. Raluca Ferchiu

Încă de când suntem foarte mici, urmăm sunetul, muzica și ne mișcăm corpul în ritmul ei; în acest fel, traducem în corp emoția pe care muzica ne-o transmite și o eliberăm. Facem asta în mod intuitiv, până când părerea celor din jur despre ceea ce facem și modul în care ne mișcăm devine foarte importantă pentru noi. Astfel, ne limităm mișcarea la ceea ce credem că formează o imagine pozitivă în fața celorlalți; acesta este mecanismul prin care începem să ne cenzurăm, iar dansul devine o activitate accesibilă doar celor care ”se pricep” sau care ”au talent”.

 

Povestea maimutei inchisa in turn

babel_tower_fantasy-wallpaper-1920x1080_1.jpgPovestea maimuței închisă în turn

Am să-ți spun povestea maimuței închise într-o cămăruța din turnul unui castel. Nimic nu se întâmpla în camera aceea, iar maimuța era neliniștită. Ea se putea distra doar mergând la fereastră și privind lumea de afară. Această activitate i-a captat atenția pentru o vreme, dar apoi a început să se gândească la situația sa. Cum de ajunsese în acest turn? De ce fusese prinsă și închisă aici? Dispoziția ei a început să se schimbe. Nu avea ce să facă și nici cu cine să vorbească. 
 

Rezilienta familiei

poza_articol_dm_6.jpgReziliența familiei
by psih. Diana Muntean

adaptare după "Family therapy - 100 key points and techniques"  by Mark Rivet și Edy Street, Routledge, 2009

Pentru a face față dificultăților și lumii în permanentă schimbare, familiile au nevoie să posede abilitatea de a-și mobiliza resursele ca să poată gestiona problemele ce apar. Toate familiile trec prin perioade de criză atunci când tiparul obișnuit al vieții este perturbat și când sunt nevoite să răspundă  în moduri neobișnuite sau au o experiență redusă. Pentru a gestiona  aceste situații, familiile au nevoie de reziliență:  abiltatea de a se descurca cu adversitățile și a merge mai departe, astfel ca toți membrii familiei să beneficieze de menținerea unui sentiment de integritate și împlinire. Există câteva calități care sporesc această reziliență (Walsh, 2003):

E timpul sa avem timp!

poza_articol_lavinia_1.jpgE timpul să avem timp!
by psih. Lavinia Gîtlan

Dintre toate replicile zilelor noastre, cea mai întâlnită şi cea mai des folosită este: NU AM TIMP. Timpul acesta, care va să zică, ne încurcă toate treburile lumeşti, poate din cauză că nici timpul nu are timp de noi, se grăbeşte să ajungă în altă dimensiune? Este o întrebare uşor paradoxală, însă parcă mă face curioasă să explorez puterile timpului. Sau mai bine zis, puterile mele în perceperea timpului. Vă invit să facem un exerciţiu: imaginaţi-vă că pământul este o capsulă transparentă în care oamenii îşi trăiesc viaţa, nu au altundeva unde să meargă, și chiar dacă ar fi, nu cunosc alte locuri care ar putea fi prietenoase. De-a lungul miilor de ani, ei şi-au creat un sistem pentru a-şi îndeplini cele mai importante sarcini şi au păstrat acest sistem din generaţie în generaţie. Orice schimbare care apărea era respinsă, pentru că nu era timp de noutăţi. Oamenii erau ocupaţi să supravieţuiască. Fiind înconjuraţi de învelişul transparent al pământului, se simţeau protejaţi şi sub nicio formă nu se îndepărtau de regulile de organizare. Pentru ei, viaţa înseamnă acest sistem organizat care le dă impresia de siguranţă. Oare cum ar fi dacă cineva ar aduce o schimbare în această capsulă? Cum ar arăta viaţa oamenilor care nu ar mai fi atât de preocupaţi de supravieţuire?

Cum alegem/decidem potrivit pentru noi

poza_articol_florina.jpgCum alegem/decidem potrivit pentru noi
by psih. Florina Pascariu

Știm cât de complicat poate fi uneori să luăm anumite decizii. Te frămânți, te gândești, trec zile, săptămâni și tu tot nu ai luat nicio decizie. Te gândești cum să faci, ca decizia pe care ai luat-o în legătură cu problema/situația, să fie cea mai bună/corectă. Însă de multe ori, chiar după ce ne-am frământat, ne-am gândit, am ales, ni se întâmplă ca decizia cea ”corectă” să nu fie cea de care aveam nevoie în momentul respectiv. Ne încăpățânăm să fim cei mai buni, vrem totul deodată, când de fapt lucrurile trebuiesc luate treptat. E valabil cam în orice situație, fie la serviciu, fie în avansarea în carieră, sau chiar decizia în ceea ce privește o anumită problemă.

Pentru a ne fi mai ușor atunci când vrem să luăm o decizie importantă, am scris mai jos câteva recomandări pentru voi.

Timpul si schimbarea

time-travel-calatoria_in_timp3.gifTimpul și schimbarea

N-a existat niciodată vreo definiție corespunzătoare, vreo metaforă clară sau măcar vreo imagine fizică potrivită a ceea ce este timpul. Cel mai adecvat lucru pe care îl putem spune în ceea ce privește observarea timpului este observarea a ceea ce budiștii numesc ”a fi timpul”. Cea mai apropiată descriere pe care o pot face acestei experiențe este folosind cuvântul ”aici”.

Pana cand ne vom reintalni...

foto_articol_luiza.jpgPână când ne vom reîntâlni...
by psih. Luiza Brînză

Când un copil părăsește această lume înainte de a se naște sau recent după naștere, părinții trăiesc o stare emoțională dificilă și greu de descris în cuvinte: să își ia rămas bun de la un suflet atât de puțin cunoscut. Să accepte că o viață s-a încheiat înaine de a începe sau care abia începuse. Plecarea unui copil din lumea pământeană determină trăiri intense de durere sufletească ce depășesc simptomele obișnuite ale durerii — șocul emoțional te poate arunca într-o perioadă de negare a evenimentului, a morții copilului. Frustrarea, furia, stările depresive sunt de așteptat. Ai putea să te suprinzi, să nu te mai recunoști, cu toate că ești o persoană implicată și îi iubești pe ceilalți, este o perioadă în care nu îți mai pasă de nimic din ceea ce se întâmplă în afară și nici de altcineva. Da, este o perioadă în care simți că doar supraviețuiești.

Un exercitiu de antrenament al memoriei

poza_articol_dm_3.jpgUn exercițiu de antrenament al memoriei
by psih. Diana Muntean

Memoria este failibilă și modificabilă. Ea nu seamănă cu o peliculă de film în care imaginile înregistrate pot fi reluate de nenumărate ori și în care regăsim detalii sau cadre înregistrate cu precizie, pe care le putem analiza ulterior sau folosi ca amorse pentru re-amintire exactă. Memoria umană este fragilă, amintirile se modifică în timp, emoțiile dau coloratură și măresc sau scad capacitatea de stocare și reactualizare, impresiile se pot intensifica în funcție de zonele asupra cărora insistăm atunci când prelucrăm materialul mnezic. 

Exercitiul saptamanii: Ofera-ti dreptul de a gresi

perfectionist.jpgExercițiul săptămânii: Oferă-ți dreptul de a greși
by psih. Raluca Ferchiu

De multe ori, probabil că ți s-a întâmplat să te blamezi pentru cea mai mică greșeală sau să te supraturezi pentru a rezolva o problemă până în cele mai mici amănunte. Dar de câte ori te-ai întrebat de ce faci asta, ale cui sunt standardele înalte și cine/cum te evaluează pentru ceea ce faci, spui sau pentru modul în care acționezi? Pentru că nu întotdeauna ai motivația internă de a face lucrurile perfect; programul pefecțiunii te fură într-atât, încât nu mai stai să te observi, să analizezi dacă ceea ce faci, faci pentru că așa îți dorești cu adevărat sau e rezultatul unei cerințe din afara ta. Ceea ce mintea îți spune este doar că orice ai face, nu ai voie să greșești, pentru că....(și urmează consecința pe care ai interiorizat-o ca fiind adevărată indiferent de situație). 

Intalneste-ti destinul

poza_art_lav.jpgÎntâlneşte-ţi destinul
by psih. Lavinia Gîtlan

Mă apropii cu paşi mici, dar repezi, de frumoasa vârstă de 30 de ani. Şi mă face să mă gândesc din ce în ce mai intens la rolul meu pe frumoasa planetă albastră. Rol, scop, misiune, destin, sensul vieții… nici nu ştiu în ce categorie să includ gândurile mele. Mintea mea le vrea puse într-o ordine bine stabilită, ca să ştie ce cutie mai deschide atunci când are nevoie de un răspuns. E ca şi cum ai avea o cutie pe care scrie „în caz că uiţi cine eşti”. O cutie însă nu îţi poate oferi prea multe opţiuni, indiferent de dimensiunile ei, aşa e?

 

Pagini