Nu încercați să opriți mintea. Ea reprezintă o parte naturală din ființa voastră; dacă veți încerca să o opriți, veți înnebuni. Este ca și cum un copac ar încerca să-și oprească frunzele să crească. El ar înnebuni. Frunzele sunt o parte naturală a sa.
Deci, mai întâi de toate: nu încercați să opriți procesul de gândire. Nu este nimic rău în legătură cu el.
În al doilea rând: nu este suficient să nu încerci să-ți oprești mintea. Mai trebuie să te și bucuri de ea. Jucați-vă cu mintea! Este un joc minunat. Jucați-va cu ea, bucurați-va de ea, salutați-o. În acest fel, veți deveni mai conștient de existența ei. Dacă veți încerca să deveniți conștient, mintea va va distrage atenția, iar dumneavoastră va veți înfuria pe ea. Simțiți că este o minte rea, care sporovăiește încontinuu, vreți un moment de tăcere și ea nu vă permite acest lucru, așa că începeți să simțiți o stare de respingere față de minte.
Acest lucru nu este corect, căci vă divide în două. Dacă va simțiți separat de mintea dumneavoastră, apar conflictele și fricțiunea. Orice fricțiune este sinucigașă, căci nu face decât să va risipească energia. Noi nu avem atât de multă energie încât să ne permitem să o risipim inutil, luptându-ne cu noi înșine. Putem folosi această energie bucurându-ne.
De aceea, începeți să vă bucurați de procesul de gândire. Observați nuanțele gândurilor, direcțiile în care o apucă, felul în care un gând conduce la altul, apoi la altul, și așa mai departe. Este un adevărat miracol! Un gând mititel va poate duce până la capătul lumii, aparent fără nici un fel de legătură.
Bucurați-vă de minte, jucați-vă în mod conștient cu ea și veți fi surprins: tot jucându-va cu ea, din când în când vor apărea pauze. Va lătra un câine și veți constata că în mintea dumneavoastră nu apare nici un gând. Câinele va continua să latre, dumneavoastră îl veți asculta, iar gândurile tot nu vor veni. Vor apărea așadar mici pauze de gândire ... dar ele nu vor fi provocate de dumneavoastră.Vin singure, iar atunci când apar, sunt foarte frumoase. În aceste mici pauze, veți deveni conștient de martor, de cel care privește mintea, dar acest proces va fi declanșat în mod natural, nu forțat. Apoi procesul mental va începe din nou, iar dumneavoastră va veți bucura de el. Continuați în acest fel, dar fără să vă grăbiți, fără să forțați în nici un fel. Veți deveni astfel din ce în ce mai conștient, dar indirect.
Contemplarea, bucuria, privirea întorsăturilor pe care le iau gândurile, toate acestea sunt la fel de frumoase ca și cum ați privi marea, cu milioanele ei de valuri. Mintea este și ea o mare, iar gândurile sunt valurile ei. Din păcate, oamenii se duc la mare și se bucură de valuri, dar nu știu să-și contemple oceanul conștiinței, bucurându-se de valurile acestuia.
Osho – Farmacie pentru suflet
De la Diana Ciubotaru – psihologul din Iași
Adaugă comentariu nou