Mai bine bogat și sănătos, decât sărac și bolnav
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea
Pot părea amuzante asocierile din titlu, dar în spatele zâmbetului se ascunde o realitate cotidiană ceva mai delicată. Întrebarea capitală pe care o aude cel care intră prima dată într-un cabinet de terapie este „Care este nevoia ta în acest moment?”. Deseori, răspunsul lasă să transpară dorința de a primi un sfat sau o soluție…corectă la un impas personal și, aproape întotdeauna, într-o manieră care implică compromisul. Invariabil, singurul sfat pe care îl ofer este acela de a se feri de cei care dau sfaturi. Mai ales în contextual actual, în care abundă piața spirituală de consilieri, călăuzitori, ghizi mioritici și profeți gata să-ți livreze oferta 3+1 gratis a pașilor necesari pentru îndeplinirea menirii tale pe acest pamânt. Ca să citez un terapeut, căruia îi port un enorm respect, majoritatea celor care nu-și asumă responsabilitatea propriei vieți devine foarte spirituală.
Impasul și confuzia vin din epuizarea mentală după o îndârjită căutare a soluției logice și corecte. Draga minte adesea vede doar variantele extreme, alimentate de programe de supraviețuire adânc încastrate în personalitate. O asociere “bogat (nu neapărat material) și sănătos “ are valențe utopice, bazate pe credințe profunde ca nevoia de sacrificiu și suferință sau că astfel de daruri nu sunt meritate.
De mici copii, învățăm să căutăm soluțiile corecte pentru a primi recompense sau pentru a evita consecințe neplăcute. Treptat, impulsul corectitudinii face să pălească bucuria experimentării creative. Soluțiile la provocări devin tot mai standardizate și mai limitate, odată cu confirmarea constantă că, dacă nu greșim, suntem acceptați. Din păcate, aceste alegeri inconștiente au costuri imense: o viață trăită în clișee, rutina zilnică chinuitoare, amânări sau evitări a situațiilor potențial riscante. De fapt, încet încet pierdem însăși bucuria de a trăi, entuziasmul unei noi zile, chiar libertatea interioară.
Frustrarea, născută dintr- o existență liniară și predictibilă, o proiectăm adesea în exterior, vânând greșelile celorlalți. Astfel, am creat o societate limitativă, care penalizează și ridiculizează greșeala sau ieșirea din tiparele rigide. Superioritatea pe care o simte ego-ul, când subliniază “incorectitudinea” altcuiva, devine un palid anestezic al suferinței generate de pierderea bucuriei și creativității. Pentru minte, “mica moarte” nu mai este orgasmul, ci greșeala.
Atunci când ne izbim de marile provocări ale vieții, nevoia unei ghidări sau a unei validări externe devine imperioasă. Sunt momentele în care mintea se blochează, iar soluțiile ei extreme duc la compromisuri imposibil de suportat. Adevăratul suport nu este sfatul, ci un sentiment de siguranță și încredere, o validare că ești în regulă, cu toată confuzia, frica și impotența mentală.
Din acea stare vin și adevăratele soluții, cele care împacă și varza și capra, aduc bucuria și liniștea (chiar dacă greșești), bogația și sănătatea. Rămâne un zâmbet și o uluială interioară, cum de nu le-am văzut până acum? Păi, eram prea ocupat să le caut...
Gânduri bune și inimă deschisă,
Psihoterapeut de Famile și Cuplu sub supervizare Adrian Stogrea
Adaugă comentariu nou