Matefobia

poza_articol_dm_0.pngMatefobia
by psih. Diana Muntean

Societățile în plin avânt tehnologic se confruntă cu o problemă care încă nu și-a găsit o rezolvare satisfăcătoare. Ne referim aici la filonul STEM - și nu e vorba despre celulele stem, ci despre domeniile știință, tehnologie, inginerie și matematică (Science, Technology, Engineering, Mathematics), unde se observă nevoia unei infuzii fără precedent de intelect și forță de muncă pregătită calitativ superior care să facă față cerințelor pieței muncii și provocărilor derivate. Problema la care ne referim, mai precis, este insuficiența resurselor umane dispuse să urmeze o carieră în aceste domenii. Una dintre cauzele majore este frica sau anxietatea pentru matematică (mathaphobia, cum a fost denumită de inginera în științele spațiului cosmic, Olympia DePoint). Un procent variabil, între 25% și 80% elevi care ajung la nivel de liceu, ajunge să manifeste simptome asociate cu anxietatea și evitarea matematicii.

Matematica, despre care Einstein spunea că: "matematica pură este, în felul său, poezia ideilor logice"; "studiul matematicii, la fel ca Nilul, începe cu minutarul și se termină în splendoare" (Charles Colton); "matematica este cea mai frumoasă și cea mai puternică creație a minții umane"(Stefan Banach); "pentru că lucrurile în această lume nu pot fi făcute cunoscute fără cunoașterea matematicii" (Roger Bacon)...și am putea cita la nesfârșit din acești mari îndrăgostiți de matematică și să rămânem cu gura căscată a mirare de cum am trecut, unii dintre noi, prin și pe lângă acest univers fascinant, fără a ne îndrăgosti de el, la rândul nostru? Și mai ales, paradoxul că cea mai mare parte dintre noi am perceput-o ca pe Baba Cloanța sau orice alt monstru care ne bântuia nopțile și ne înfricoșa zilele în anii de școală? Cu ce magie sau văl ne-a speriat matematica, astfel încât să ajungem să o evităm, să ne temem de ea?

Cu referire la persoanele cu intelect normal, unele dintre cauzele care determină matefobia, identificate de studii psiho-sociale și educaționale, ar fi:

  • Profesorii de matematică, anume cei care prezintă: abilități scăzute de a-i motiva pe elevi în lucrul cu matematica, neadaptatea la stilurile individuale de învățare, carențe în furnizarea unor aplicații practice sau interesante și accentul pus, mai ales în perioadele de studiu ale matematicii de bază - pe teorie, asocierea învățării matematicii cu amenințări și spectrul eșecului, insensibilitate la calibrarea nivelului de dificultate al conținutului matematic în raport cu achizițiile copilului, etc.
  •  Atitudini exprimate direct sau indirect ale unor părinți care: amenință copiii cu eșecul în viață și carieră, pun presiune, stres substanțial sau chiar abuzuri asupra copilului în procesul de învățare, dezechilibrul cauzat de ritmul de muncă și odihnă al copilului, incapacitatea de a sprijini emoțional și "tehnic" copilul care se confruntă cu dificultăți ("dacă nici tata nu mă poate ajuta cu problemele astea grele la mate, atunci ce pretenție să mai am de la mine să reușesc singur?").
  • Atitudini ale anturajului elevilor, care pot fi bidirecționale: a) fie copiii care reușesc să stăpânească matematica sunt marginalizați, batjocoriți și etichetați de colegii lor la școală (de genul: "tocilarul"/nerd-ul, "ăstuia nu-i mai ajungi cu prăjina la nas"); b) fie copiii care nu reușesc să țină pasul sunt batjocoriți - culmea, de unii mai slăbuți ca ei tocmai la matematică ("lasă-l, că ăsta e prost, nu se pricepe la matematică") sau stereotipii culturale exprimate de genul "nu-i bai că nu citește bine, la matematică cu atât mai puțin ne pasă, că doar nu se face inginer".
  • Caracteristici individuale ale elevilor anxioși la matematică: experiențe negative în raport cu mediul și matematica, descurajare generată de anumite nereușite, anumite capacități cognitive, stresul pentru testele matematice, stima de sine scăzută, goluri apărute în cunoștințe și abilități, vulnerabilitatea emoțională și resurse scăzute de gestionare a stresului, etc.                      

Toate aceste elemente introduc elevul într-un cerc vicios care va consolida credințe despre el însuși și ceea ce e capabil: nu am reușit să rezolv problema/testul la matematică, toată lumea e nefericită din cauza asta, înseamnă că nu sunt în stare, deci mai bine spun că nu sunt bun la asta și încep să evit, evitând ajung la scăderea performanței, ceea ce îmi confirmă faptul că de fapt chiar nu sunt bun la matematică....

Ce simplu ar fi dacă, cu o baghetă magică, am putea să modificăm toate aceste influențe în reversul lor pozitiv, am fi cu toții îndrăgostiți de matematică într-o lume lipsită de matefobie! Cum s-ar schimba lucrurile, dacă...?!

Cu drag,
Psiholog clinician Diana Muntean

Gamma Kids by Gamma Institute
https://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie

Tags

matefobie
anxietate
probleme de invatare
gestionarea stresului la elevi
teme
cerc vicios
psiholog bun in iasi
psihoterapie de familie si cuplu
gamma kids
gamma clinic psychology
Gamma Institute
psihologie cuantica
constiinta

Adaugă comentariu nou