Ecuatia dependentei

adrian_stogrea.jpgEcuatia dependentei
by psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea

Impulsul natural de a face sau de a lua orice e necesar pentru alinarea suferinței sau pentru creșterea confortului  reprezintă baza oricărui comportament care conduce la o dependență.
Ca ființe umane, avem cu toții dorințe și nevoi, pe care ne străduim să le împlinim prin alegerile și acțiunile noastre. Adesea încercăm să ne satisfacem aceste nevoi cu lucruri din exterior și totuși, la un nivel mai profund, știm  că golul interior nu poate umplut in acest fel. Compulsia de a avea, a atinge, a realiza și de a dobândi nu va duce la o liniște care să dureze sau la satisfacție interioară.

Specia umană este extraordinar de creativă în abilitatea de a nega consecințele negative ale obiceiurilor și de a justifica alegerile autodistructive. Aceste obiceiuri dau naștere suferinței, dar totuși sunt momente când pare prea dureros să iei viața în piept și soluțiile rapide de alinare sunt aproape irezistibile. Cu cât este mai rapidă rezolvarea cu atât este mai scurt răgazul și cu cât e mai scurt răgazul, cu atât mai ușor se instalează dependența. Când efectul a dispărut, nemulțumirea, suferința și vinovăția  sunt atât de intense, încât singurele opțiuni reale sunt o schimbare durabilă sau o doză și mai mare.

In termeni de nevoi intime, oamenii cu dependențe nu sunt cu nimic diferiți, ci aleg soluții inacceptabile social sau cu efecte distructive asupra corpului, minții și sufletului. Cum ar fi dacă am privi dependența ca pe o soluție care nu (mai) dă rezultate?

Multe abordări terapeutice susțin anularea soluției disfuncționale, fără a valida nevoia primară din spatele ei. Intervențiile moralizatoare și mobilizatoare se sparg val după val de zidul frustrării și al deznădejdei. Rezultatul este acumularea unei energii uriașe, căci impulsul natural susține satisfacerea acestei nevoi și tocmai această energie poate fi folosită pentru vindecare și transformare. Majoritatea celor prinși în spirala unui obicei distructiv poartă cu ei multe neînțelegeri cu privire la natura afecțiunii lor. Înlocuirea acestor credințe false, a gândurilor ce însoțesc acest proces interior, este începutul călătoriei către vindecare.

Am putea alătura validarea nevoilor și înlocuirea credințelor într-o formulă  similară cu celebra ecuație a lui Einstein: E=Ng² (E=energia, N=nevoia, g=gândurile asociate). Canalizarea acestei energii către găsirea soluțiilor alternative sănătoase poate reprezenta cheia ieșirii din labirint, căci, nu-i așa, orice problemă are soluția inclusă.

Nu pot să-l pomenesc pe marele fizician fără să-mi amintesc definiția pe care el a dat-o nebuniei:”să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt rezultat”. Personal, am alte pretenții și speranțe de la specia din care facem parte.

Psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea

Gamma Clinic by Gamma Institute     

http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie

 

Tags

psiholog bun
GAMMA
suferinta
confort
comportament
dependenta
dorinte
nevoi
creativ
obiceiuri
minte
suflet

Comentarii

eu zic asa : a te elibera da,este bine spus ,dar daca mai spui ceva dupa cuvintul elibera nu mai este bine ,in speta de cuvintul perfectionism, si as dorii sa argumentez daca I mi permiteti. Un om care are unul din obiceiurile care creeza dependeta deja el este o victima nu mai este rational ca noi toti .El acum prin el insusi nu mai este capabil de schimbare .Ar fi daca ar fi ca noi celalti cei fara acel viciu,dar acum trebuie in altfel sa se salveze si anume: il vom reseta si anume cum?... il eliberam...luam povara viciului de pe umerii lui rugindul ca de cind se hotaraste sa scape de viciu sa nu mai ia viata in nume personal sa lase povara greutatilor pe umerii altcuiva sa vada viata prin prisma atlcuiva , si acel cineva sa ii preia necazurile vietii el fiind o perioada doar executant si in acelasi timp doar spectator al acelui eu superior sau cum vreti sa I spuneti( in cazul crestinilor Isus) pentru o perioada de resetare nu vom fii noi cu alte cuvinte .Daca aceasta stare ne creaza un comfort si o relaxare a incordarilor prin care ne trece viata de ce sa nu luam o pauza si doar sa fim executanti si sa ne pacalim starea de implicare schimbindo cu una de spectator asa vorbind pe scurt ca sa pridem ideia ......ce parere aveti?

Pagini

Adaugă comentariu nou