Pericolul ascuns al cautarilor spirituale

(…sau când vietile anterioare ți-o fac varza pe cea actuală)

Categoric trăim o perioadă excepțională a evoluției umane, în care căutarile spirituale au atins un nivel fără precedent și suntem martorii unei uriașe transformări a conștiinței.

Sunt lăudabile demersurile curajoase a miilor de cautători care plonjează in adâncurile propriei ființe, mai ales în condițiile în care “piața spirituală” a devenit teribil de provocatoare: online mii de terabiți de informație  cu statut cel puțin “îndoielnic”, sute de workshopuri iluminatoare, zeci de maeștri care promit tehnici uluitoare și o sumedenie de căi spirituale care își arogă deținerea adevărului suprem. Și peste acestea, draga noastră minte obișnuită zeci de ani să oscileze între dogma rigidă moștenită de la vreo bunică mai evlavioasă și scepticismul ateist implementat odată cu cravata de pionier.

 Dacă la primele experiențe draguța de ea (mintea!) protestează la orice atingere a tabuurilor trecutului, imediat ce decide că necunoscutul nu e chiar atât de fioros cum părea, are loc asumarea meritelor și crearea poveștii alternative. Nimic nu-i place mai mult minții decât să creeze noi povești, noi identități și, dacă tot am devenit  spirituali, supreme justificări ale alegerilor noastre.

Cum majoritatea căutărilor spirituale includ explorarea trecutului sau a arborelui transgenerațional, iar mintea vrea sa confiște o concluzie rațională a experienței, ne alegem adeseori cu o nouă poveste, dar “spirituală”. Dacă până acum alegerile și comportamentele aveau în spate propria vină, slăbiciune, “greșeala genetică din care provin”, statutul de “om greșit”, lipsurile proprii, acum vin “adevăratele” explicații: năzbâtiile din viețile anterioare, familia disfuncțională în care am fost “plasați”, traumele perinatale îngropate în cotloanele subconștientului, gena cu probleme în toată familia, păcatele sorei bunicii din partea mamei (că deh, a făcut vrăji baba!) și evident, multă  multă karma. Există și extrema cealaltă, de genul “mie mi se cuvine” doar am fost regină într-o viață anterioară sau am pătimit prea mult și e rândul meu să primesc de la ceilalți. Cea mai mare concurență pe loc a avut loc  într-un grup (pseudo)spiritual, unde cel puțin 20 de june aspirante la statutul de evoluată spiritual, puteau prezenta dovezi concludente că au fost Nefertiti în altă viață.

Mintea adoră în final “schimbarea  spirituală” și aderă total la noua poveste. De aici, doar un pas până la… impas. Odată cu justificarea poveștii personale vine o și importantă doză de implacabil: asta sunt si nu am ce face! Doar sunt atâtea si atâtea confirmări. Credința este atât de adâncă, mintea atât de focusată pe noua poveste,  încât realitatea vine și o confirmă. De aici derivă o nouă alegere și o nouă concluzie: e dovada  puterii minții tale sau o supremă confirmare că ai avut dreptate și ești o victimă a destinului implacabil, a zeilor nemiloși, a karmei, alinierii astrelor sau a păcatelor adunate în sacul neamului?  

Nu dețin vreun adevăr absolut, doar unul personal care îmi face cu ochiul. Pot să îmi imaginez în multe feluri divinitatea, dar nu sub forma unei reprezentări cu evidente tușe umane, suficient de cinic să-ți umple vreo 3 saci de karmă, mai adaugă ceva energii negative restante, păcatele babelor deja arse pe rug în alte existențe, plusează cu o familie care să-ți impacteze flagrant stima de sine, o societate a cărei singur scop pare acela să te reducă la tăcere, niște relații cât mai complicate, ceva tentații demoniace care să-ți influențeze decisiv  alegerile si apoi se tăvălește plin de curiozitate pe un nor să vadă cum o scoți la capăt cu mântuirea. Fraților, nu stiu cum vă sună vouă, dar mie imi dă cu virgulă!

Sau poate sunt simptome ale celei mai frecvente BTS (boală cu transmitere s…pirituală) care mai mult ne încurcă perspectiva decât să ne aducă un strop în plus de liniște și bucurie. Întrebarea rămâne deschisă…

Psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea

Gamma Clinic by Gamma Institute     

http://www.gammainstitute.ro/ro/sanatate/servicii-psihologie