Categorii

Psihoterapeutul - autoportret
by psihoerapeut sub supervizare Mădălina Belcescu

Când mă întreabă oamenii cu ce mă ocup, mi se pare dificil să definesc ceea ce face un psihoterapeut. Nu pentru că nu aș avea un răspuns, ci pentru că fiecare experiență din cabinet poate deveni atât de personală și de diferită de cea anterioară încât ar fi dificil de încadrat într-un tipar. Dar, pentru a bucura mintea cea atât de dornică de clasificări, dacă ar trebui să pun psihoterapeutul într-o categorie aș spune că e un călăuzitor. Poate fi un ghid cu atestat profesionist, dar termenul de călăuză mi se pare mult mai potrivit deoarece o călăuză îți arată calea și în același timp te lasă să o experimentezi în voie. Psihoterapeutul e o călăuză ce nu se supără că ai vrut să te pierzi pe străduțele cele mai întunecate ale minții tale, ci e mereu acolo să îți arate calea spre lumină știind că e alegerea ta dacă o urmezi sau nu. 

Termenul de garanție al rezoluțiilor din noul an
by psihoterapeut sub supervizare Adrian Stogrea

Trei săptămâni...aceasta este durata medie a schimbărilor generate de deciziile entuziaste luate in noaptea dintre ani, cel puțin așa spune statistica. Deci, ar mai fi cam 6 zile până se poate găsi un loc de parcare în zona sălilor de fitness.
Cu toții ne propunem planuri personale mărețe pentru noul an: nu mai fac excese, mă las de fumat, mănânc sănătos, rup cu sala, nu mai pun botul la isteriile șefului, slăbesc măcar un sfert de quintal, programez vacanța aia mult amânată, petrec mai mult „timp de calitate” cu familia, sunt mai bun , mai  amabil, cresc doza de spiritualitate, mustesc de iubire necondiționată, îi accept pe toți așa cum sunt și poate chiar o sun mai des pe mama. Și nu doar ceva din listă, musai le fac pe toate!

Aşa cum mă văd eu, nu mă vede nimeni!
by psihoterapeut în supervizare Mihaela Cojan

În dezvoltarea personală un rol esenţial îl are procesul de autocunoaştere. Şi nu întâmplător am folosit cuvântul proces, pentru că este vorba de o acțiune continuă şi periodică de revizuire şi reconstruire a imaginii pe care ne-am creat-o despre noi de-a lungul timpului, încă din copilărie. Pornind de la cum ne descriau  şi caracterizau părinții şi continuând mai apoi cu profesorii şi alți adulți sau copii ce ne-au marcat existenţa într-un fel sau altul, ajungem să ne construim o imagine despre noi mai mult sau mai puţin pozitivă şi mai mult sau mai puţin congruentă.

Astfel ne credem mai mult sau mai puţin capabili, mai mult sau mai puţin performanţi sau mai mult sau mai puţin "iubibili". În practica mea ca psiholog, lipsa încrederii în forțele proprii şi o imagine nu prea buna despre sine sunt printre cele mai frecvente probleme pe care le întâlnesc. Iar ele genereaza alte probleme: nereuşite profesionale, dificultăţi de relaţionare şi comunicare atât in societatea extinsă cât şi în familie sau în cuplu, retragere si autoizolare,mergând până la sentimente profunde de insatisfacţie atât pe plan personal cât şi socio-profesional.
În acelasi timp însă, printre toate aceste probleme eu vad şi un potenţial insuficient explorat si exprimat. 

Să medităm un pic 
by psihoterapeut Livia Băeţică

În ultimul timp sunt tot mai multe articole pe Internet despre meditație, tot mai multe workshopuri pe această temă. Par interesante, intuim că este bună la ceva meditația. Cel puțin este în trend. Și ne trezim zicând: „Vreau și eu! Dar cum se face practic? Și, până la urmă, la ce folosește?”

Nu este de mirare că suntem un pic împrăștiați având în vedere multitudinea de metode și tehnici reunite sub numele de „meditație”. Ce au în comun toate acestea este capacitatea de a schimba starea de conștiință, de a ieși din modul obișnuit de funcționare a creierului în unde beta, specific stării de veghe, când gândim și rezolvăm probleme. 

Învaţă-ţi copilul ce înseamnă acceptarea şi valorizarea
by psihoterapeut in supervizare Raluca Ferchiu

Indiferent de vârstă, una din întrebările pe care ni le punem adesea este cum anume vom face faţă provocărilor care se ivesc în drumul nostru. Iar dacă eşti părinte, cu siguranţă te întrebi cum să-ţi ajuţi copilul să facă faţă acestor provocări. Când este mic, este cumva mai uşor să îl ghidezi şi să îl ajuţi în diferite situaţii cu care se confruntă şi pe care este nevoit să le depăşească, dar va veni un moment în care va fi în poziţia de a decide pentru propria viaţă. Atunci intervine modul în care s-a obişnuit să gândească, încă de mic, adică obiceiurile mentale pe care şi le formează. Şi ce este mai exact, un obicei mental? Este tendinţa noastră de a gândi într-un anumit mod, iar în funcţie de acesta, trăim anumite emoţii şi ne comportăm într-un anumit fel. Iar obiceiurile mentale se învaţă, în special în interacţiunile timpurii cu ceilalţi şi mai ales cu părinţii, care sunt modele de comportament, gândire şi furnizori de principii de viaţă.

Hai sa ne intalnim. Unde? In Fiinta.
by psiholog Diana Ciubotaru

În contextul formării, am fost întrebată ce înţeleg eu prin FIINŢĂ. Vorbeam despre rolul terapeutului într-o școală de psihoterapie. Școala respectivă prin cadrul ei generos şi elegant mi-a dat o scuză bună să dezvolt filosofic mai mult acest aspect al Fiinţei ca instrument terapeutic.
Răspunsul meu m-a liniştit şi încărcat de putere. Fiinţa este Sinele, este acel aspect în care ne întâlnim toţi fără să ne invadăm sau cotropim unii pe ceilalţi. Este o stare, o dimensiune, este ceva-ul fundamental în care mă ancorez şi ne ancorăm, fără să fim dependenţi unii de ceilalţi.

Scurt articol la început de an
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

La început de an, ca și la început de săptămână, lucrurile se pornesc mai greu. Pentru unii din noi, începutul de an debutează cu reflecție. Cu nu foarte mult timp în urmă, deci, cel mai probabil anul trecut, îmi amintesc că îmi spuneam că nu voi semăna niciodată cu Sigmund Freud. N-am nici barbă și nici nu locuiesc în Viena. La fel de bine îmi amintesc cum mi-am propus ca în ciuda acestor vizibile neajunsuri să fiu un psihoterapeut autentic și poate mai puțin conformist.