Bobocul urias – poveste terapeutica
Bobocul uriaș – poveste terapeutică
”Odată, în curtea unei ferme, a ieșit dintr-un ou de rață un boboc cu totul deosebit. Când îți imaginezi un boboc, te gândești la ceva mic, fragil, gingaș. Dar bobocul nostru se născuse uriaș, pur și simplu era supradimensionat, cu mult mai mare decât bobocii de vârsta lui. Avea ciocul lat, un gât lung și aripile mari. Nu era deloc mic și delicat. Se mișca greoi de colo colo, măcăind tare. Cel mai neplăcut lucru era că nu-și cunoștea părinții. Apăruse dintr-un ou pus la clocitoarea electrică. De fapt, bobocul abia ieșit din ou era încă mic, pentru că avea puf galben peste tot și nici o pană nu-i crescuse încă. Din cauza asta, noaptea îi era tare frig. Ziua nu avea pe nimeni să-i ia apărarea. Ceilalți îl ciocăneau în cap și îl alungau de la farfuria cu mâncare. Puii de prin curte râdeau de el, îi găseau tot felul de porecle, pentru că li se părea cu totul diferit de alți boboci.