SAS

Nimeni nu te... cum te tu

autojudecat.jpgÎntr-una din nopțile trecute, la o oră indecent de mică, am fost personajul principal al unui proces  fulminant de rapid in care m-am vazut acuzat, judecat și condamnat fără drept de apel. Totul a durat câteva zeci de secunde, rolurile de procuror, judecător și de avocat teribil de incompetent  fiind jucate de mintea mea, care luase startul mult înaintea mea, profitând de faptul că rezultatul procesului de filtrare glomerulară cauta imperios o cale de evacuare.
În general  draga de Moly (acesta este numele cu care îmi alint mintea, îmi amintește de un Rottweiler pe care l-am cunoscut) are dimineața startul unui câine de luptă care vede o mâță jigărită pe un gard și durează uneori minute bune să îmi adun corpurile și să preiau pupitrul de comadă. Bineee, uneori ore...

“Faptul că esti nefericit nu te face special, te face doar nefericit.”

black-and-white-lion-animal-theme-cats-311421www.baseheadart.com_.jpgDe cele mai multe ori, oamenii care vin în terapie se plâng de nefericire. Dacă am putea pune o etichetă, una singură, pentru toate lucrurile pe care oamenii le împărtăşesc în terapie, cred că aceasta ar fi: “Sunt nefericit(ă).”.
Continuarea e evidentă: “Mi-aş dori să nu mai fiu nefericit(ă), doar că nu ştiu cum să nu mai fiu aşa. Am fost atât de mult timp în postura asta că am uitat cum e să fiu fericit. Nici corpul meu nu mai ştie. Culmea este că nici eu nu ştiu dacă mai vreau. Ştiu că nu mi-e bine, dar nu ştiu ce aş putea să schimb la mine, la ceilalţi, la lumea asta care mă înconjoară.”

Puterea autocontrolului în relaţia cu copilul

poza_articol.jpgFiecare părinte se confruntă cu momente dificile în care nu ştie cum să reacţioneze atunci când copilul lui pare să nu mai fie îngeraşul cel mic şi drăgălaş pe care îl ştia. Autocontrolul însă, ne ajută să reacţionăm aşa cum ne-am dori, şi nu după primul impuls, care nu întotdeauna are efectele scontate. Autocontrolul este abilitatea de a întinde o mână şi a-i înţelege pe ceilalţi, de a accepta şi de a scoate ce e mai bun din divergenţe, de a comunica sentimentele în mod direct, de a rezolva conflictele în moduri constructive şi de a te bucura de senzaţia de apropiere şi de legătura cu cei din jur.

Elibereaza-ti copilul de frica de a-si urma visele!

vise.jpgÎntâlnesc din ce în ce mai des oameni care spun că îşi doresc să facă ceea ce le place, că vor să-şi experimenteze limitele, dar au cumva regretul că nu au fost educaţi să spargă orice bariere pentru a-şi atinge scopurile. Teama de schimbare şi de necunoscut există în fiecare dintre noi şi de multe ori este mult mai comod să evităm acea emoţie negativă. Până la urmă, atât timp cât ne e bine, ce sens mai are să alergăm după vise fără siguranţa că duc la ceva şi mai bun? Dar în acelaşi timp, ne dorim ca, copiii din jurul nostru să fie motivaţi, să lupte pentru ceea ce-şi doresc, să-şi exprime părerea şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a fi fericiţi. 

Sunt furios pe mama…mamei mamei…

mama.jpgExista o vorbă care spune că dacă vrei să vezi cât de dezvoltat spiritual/evoluat spiritual ești, du-te și stai o săptămână cu mama ta.
Atunci când cel aflat într-un proces terapeutic sau un program de dezvoltare personal iese din faza de negare, apare conștientizarea tiparelor mentale și a programelor automate adânc îngropate. Inevitabil vine și furia, cel mai des având ca ținta exterioară familia de origine. Cine altcineva poate fi responsabil, de fapt vinovat, pentru atâtea credințe limitante, valori care nu aduc niciodata satisfacția si pentru programe rigide  care au drept scop doar supraviețuirea.
Poate reușim să gestionăm intr-un mod funcțional această “vidanjare” emoțională, dar...ce te faci când vine valul doi? Atunci când, împănați de atâtea cunoștințe psiho-spirituale, de la înălțimea statutului de persoană conștientă, facem demersul vindecării ignoranței bieților părinți. Și, cu toată certitudinea că acesta este momentul în care ne mântuim tot neamul, vine reculul lovirii zidului propriilor lor programe si credințe moștenite. Dacă primul a fost val, acum vine un tsunami!

 

Lucrurile bune vin de la Sine

choose-happy.jpgRecent, am auzit pe cineva spunând: „Cred că am să las lucrurile să se întâmple de la sine.” Am întrebat direct, fără ocolișuri: „De la Sinele cui?”, iar persoana din fața mea s-a blocat.
M-a amuzat această expresie a limbii române, care ne situează pe noi, cei care o folosim, într-o poziție pasivă. Pare simplu și relativ comod să lași lucrurile să se întâmple de la sine. Și dacă totuși ele nu se rezolvă așa cum ne-am așteptat, pe cine ne revoltăm? Pe cine dăm vina, căci suntem meșteri la a găsi vinovați, mai ales în jurul nostru și mai puțin în interior. Din nou, ne mulțumim să fim pasivi, chiar dacă reactivitatea pare să nu fie așa. A reacționa la o situație care ne enervează prin blamarea oamenilor de lângă noi sau a contextului ori a divinității nu este decât o altă dovadă că aleg să fiu pasiv și comod în legătură cu propria mea persoană, de fapt aleg să fiu victimă. 

A invata despre reguli

u1_internet-femijet.jpg”Pariez că dacă i-aș întreba pe majoritatea copiilor de vârsta ta ce cred despre reguli, ar strâmba din nas și ar spune că le urăsc. Ca atunci când părinții spun: ”Dacă vrei să te duci la film în după-amiaza asta, trebuie să-ți faci curat în cameră, asta e regula”, iar majoritatea copiilor răspund: ”Urăsc regulile!”.
Am o prietenă, o învățătoare, care predă în moduri neobișnuite. Îi întreabă pe copii ce cred ei despre reguli și primește răspunsul obișnuit. Atunci începe un joc cu ei. Are o plansă mare de plastic pentru jocul de strategie ”Topogane și scări”, pe care o întinde pe podea. Împarte clasa în trei sau patru echipe și le cere să joace împotriva ei pentru a vedea cine câștigă. Când vine rândul ei, dă cu zarurile de trei-patru ori la rând.

De ce alegi sa faci schimbarea?

schimbare.jpgSunt două intrebări cruciale pentru cel aflat în fața unei decizii radicale de schimbare, cum ar fi renunțarea la un comportament dependent sau la o relație toxică.

  1. Ești convins că vrei să renunți la această alegere? Este condiția esențială pentru a porni o asemenea călătorie de vindecare, fără un răspuns afirmativ la această intrebare orice tentativă de schimare va fi superficială, de scurtă durată și generatoare de frustrări adânci pentru cel în cauză dar și pentru cei din jurul său. Nu tu ai decis să cazi în capcană, dar trebuie să fie clar: nu vei scăpa de-acolo decât dacă hotărăşti ferm că aşa vei face și să nu te indoiești că vei reuși. S-ar putea să fii gata-gata să iei decizia sau, dimpotrivă, s-ar putea să fii nehotărât. Oricum ar fi, te rog să ții minte: N-AI ABSOLUT NIMIC DE PIERDUT! În cel mai rău caz, vei fi în același punct ca și acum. Tot ce te reține este frica de cum va fi viața fără acel stimul.

Decat sa-ti spun ca te iubesc, nu mai bine duc gunoiul?

chore_wars.jpgOamenii se întâlnesc, se cunosc, se îndrăgostesc, decid că se vor iubi pentru tot restul vieții, se căsătoresc, fac copii, cresc copii, îi educă și îi iubesc necondiționat și se trezesc pur și simplu într-o zi descoperind că nu sunt fericiți. Că nu au viața pe care au visat că o vor avea, că nu trăiesc așa cum și-au imaginat la 16 ani, că le este greu și mai ales, că în toată nebunia asta, nici partenerul nu e chiar omul acela pe care l-au visat, dorit și cu care au promis să își petreacă restul vieții. 

Hraneste ceea ce vrei sa cresti in tine

lupii_0.jpgUn bunic stătea împreună cu nepotul său pe o piatră, alături de un pârâu ce susura.

- Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.
- E o poveste cu doi lupi, a spus bunicul. Când creștem, avem uneori senzația că în noi sunt doi lupi care se luptă să preia controlul. Ți l-ai putea imagina pe primul lup cu o blană moale și gri, o privire blândă în ochi și poate chiar un zâmbet plăcut pe față. E un lup care arareori își folosește dinții și e dispus să facă un pas înapoi pentru a-i lăsa pe cei mici să se hrănească. L-am putea numi lupul păcii, al iubirii și al bunătății pentru că lupul crede că, dacă toți trăim în pace unii cu ceilalți, fiecare animal și fiecare om în parte vor fi mult mai fericiți. Pentru acest lup, dragostea e ceea ce contează mai mult decât orice altceva.

Esti gata sa-ti revendici puterea personala?

deschideti_mintea.jpgPrivesc  cu mare drag la cei care intră in cabinetul de terapie cautând însetați răspunsuri pentru dilemele personale, poate o rețeta infailibilă sau o pilulă minune care să le ofere garanția unui viitor așa cum și-l doresc. . Privesc cu drag si cu certitudinea că odata cu intrebarea, in adâncul lor au creat deja și răspunsul, având nevoie doar de un moment de liniște al minții ca să il audă.

Imi amintesc propriile incercări de a găsi in exterior răspunsuri fără echivoc privind alegerile pe care să le fac pentru a-mi trăi viața in bucurie și adevar Nu am găsit, nici pe departe, toate răspunsurile pe care le cautam, dar unul din crezurile cele mai adânci este ca nimeni si nimic din afara nu pot face acest lucru in locul meu.

Cand copiii spun NU...

copilnegativism-530x350.jpgCu siguranță, dacă veți fi atenți la vocabularul copiilor din jurul vostru, veți observa că au un cuvânt preferat - NU. Venind în cabinetul de psihoterapie, majoritatea părinților povestesc despre lupta crâncenă pe care o duc cu cel mai mare dusman al lor - NU-ul copilulul. Se întreabă ”De ce trebuie să spună Nu? De multe ori chiar vrea să facă un anumit lucru, dar mai întâi, invariabil, apare NU-ul”.

Într-adevăr, majoritatea copiilor trec printr-o etapă în care se împotrivesc aproape la orice solicitare a unui adult, în special a părinților. 

Pericolul ascuns al cautarilor spirituale

vieti_anterioare.jpg(…sau când vietile anterioare ți-o fac varză pe cea actuală)

Categoric trăim o perioadă excepțională a evoluției umane, în care căutarile spirituale au atins un nivel fără precedent și suntem martorii unei uriașe transformări a conștiinței.

Sunt lăudabile demersurile curajoase a miilor de căutători care plonjează în adâncurile propriei ființe, mai ales în condițiile în care “piața spirituală” a devenit teribil de provocatoare: online mii de terabiți de informație  cu statut cel puțin “îndoielnic”, sute de workshopuri iluminatoare, zeci de maeștri care promit tehnici uluitoare și o sumedenie de căi spirituale care își arogă deținerea adevărului suprem. Și peste acestea, draga noastră minte obișnuită zeci de ani să oscileze între dogma rigidă moștenită de la vreo bunică mai evlavioasă și scepticismul ateist implementat odată cu cravata de pionier.

Sexul ca firesc

intimacy-72769.jpgNe este greu să vorbim despre sex, ne este greu să admitem că ne gândim la sex, ne este greu să recunoaștem că facem sex, ne înroșim sau plecăm privirea când vine vorba despre asta însă…toată lumea face sex. Actul acesta intim nu este însă conceptualizat ca un firesc al relațiilor de cuplu ci ca o regulă nescrisă pe care nimeni nu o respectă. E ca și cum actul sexual nu mai reprezintă împărtășirea unor sentimente reciproce de iubire, respect, afecțiune ci devine un mod de complicitate în încălcarea unei reguli nescrise. Nu mai suntem iubiți, ci complici.

Sa-i invatam pe copii bucuria schimbarii

fotografii-copii-satu-mare-matea-mare-01.jpgOamenii, în general, sunt în căutarea unei relative stabilităţi în viaţa lor... vor să aibă o familie, o slujbă stabilă, îşi fac un anumit program, o rutină. Dar schimbarea apare inevitabil în vieţile tuturor, iar când dintr-o familie fac parte şi copiii, părinţii sunt nevoiţi să facă faţă nu doar schimbărilor personale, ci să le integreze şi pe cele ale partenerului, ale copiilor, precum şi schimbările de la nivelul ciclului de viaţa al familiei ca sistem. 

Pagini