Frumusetea se ivește în liniștea prezenței
Este necesară prezența pentru a deveni conștient de frumusețea, măreția și sfințenia naturii. Ați privit vreodată în infinatatea spațiului, într-o seară senină, uimit de liniștea absolută și de vastitatea să inimaginabilă? Ați ascultat vreodată cu adevărat susurul unui pârâu de munte într-o pădure? Sau cântecul mierlei la apus, într-o seară calmă de vară?
Pentru a deveni conștient de astfel de lucruri, este nevoie ca mintea să fie tăcută. Este nevoie ca, pentru un moment, să lăsați la o parte bagajul personal de probleme, de trecut, de viitor, precum și toate cunoștințele pe care le aveți; altfel, veți privi, dar nu veți vedea, veți asculta fără să auziți. Este necesară prezența dumneavoastră totală.
Indiferent dacă trăiți singur sau aveți un partener, cheia rămâne aceasta: să fiți prezent și să vă intensificați prezența printr-o și mai profundă concentrare a atenției în clipa Acum.
Uneori te simti epuizat(ă) de lupta cu mintea ta? Atunci, renunță la luptă! Mintea este ca un ocean, valurile ei te vor copleși la un moment dat și tu te vei simți revoltat și supărat pe ea. Și războiul va continua până când tu te vei declara epuizat și învins. 
Când îți vezi un prieten și simți deodată bucurie în inimă, concentrează-te pe această bucurie. Simte-o și fii ea și întâlnește-te cu prietenul în timp ce ești conștient și ești plin de dragoste. Lasă prietenul să fie la periferie, iar tu vei rămâne atent la sentimentul de fericire. 
Instrucțiuni
Ori de câte ori doriți să schimbați o structură mentală care a devenit o obișnuință, cea mai bună cale este respirația. Toate structurile mentale sunt asociate cu 
Iași - 26 noiembrie 2015
Al doilea pas este să pătrunzi în vis. Acum poți pătrunde în visare. A devenit realitate. Acum nu mai este o imaginație. Prin imaginație ai descoperit o realitate. Este ceva real. Totul conține lumină. Tu ești lumină, fără să fii conștient de acest fapt, pentru că fiecare particulă a materiei este lumină.
Bucuria vine din lucruri mărunte.
Pentru început, lasă-ți corpul să-și găsească o poziție confortabilă și relaxată, iar privirea ta să caute un punct situat la nivelul ochilor tăi… Privirea ta, acum, se focalizează pe acel punct, fără să clipească, ca și cum ar vrea să îl țină suspendat… Când ochii obosesc, fă totuși un efort pentru a-i mai ține câteva secunde deschiși, iar dacă oboseala este mare, atunci pur și simplu lasă-i să se închidă când vor ei… dar tu menține privirea ațintită în acel punct, ca și cum pleoapele tale ar fi transparente… Apoi, joacă-te puțin cu acel punct. Imaginează-ți că privirea ta îl poate deplasa foarte puțin la stânga… la dreapta… sus… jos… sau chiar ar putea să-l îndepărteze de tine cât de mult poate.