Noiembrie 2015

O zis mama că mi-o da...zestre când m-oi încarna

ady1_1.jpgContinuând topul mecanismelor psihologice de rezistență la terapie, un loc de frunte îl ocupă explicațiile de natură genetică. Imediat după justificările spirituale (vieți anterioare, configurații astrologice,sacii de karmă grea, pedepsele divine, etc.), vin în forță cele care fac apel la moștenirea cromozomială și, adesea, transformă procesul terapeutic într-un fel de minerit extrem, în căutarea filonului de aur. Poate că tatăl era cam impulsiv și bifa frecvent overtime la crâșmă, mama (mai plinuță) dormea cu manualul anxiosului sub pernă, pe trei unchi i-a răpus ciroza, mai multe doamne din neam au dus povara cancerului și, eventual, mai există si ceva veri primari prin închisoare. Pare compoziția unui dezastruos cocktail genetic, scurs în tirozina noastră din tot baobabul genealogic, și ingredientele perfecte pentru betonul mental care să limiteze drastic alegerile în viață. 

LENTILE PROGRESIVE GRATUITE

miha_2015_martie.jpgLENTILE PROGRESIVE GRATUITE
by terapeut în formare Mihaela Macovei

Îţi plac diamantele ? Ooo da, şi mie!

Ce e un diamant de fapt? Este o rocă metamorfică care, fiind supusă la presiuni şi temperaturi foarte ridicate, în interiorul pământului, se transformă în această piatră uluitoare . El rămâne tot carbon doar că are altă structură chimică. În minele de unde sunt extrase aceste pietre, ele sunt recunoscute de specialişti, deşi nu arată senzaţional de la început, dar prin şlefuire...

Ce-i si cu dezvoltarea asta personala?

cojan_mihaela_0.jpgCe-i si cu dezvoltarea asta personala?
by psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan

Când mi-am început mai intens dezvoltarea personală, încă nu o numeam aşa. Nici nu ştiam cât de amplu şi complex domeniu este şi nici nu ştiam că am să devin pasionată de asta. Eram doar într-o căutare....o căutare asiduă şi neliniştită a ceva, a unor răspunsuri la nişte intrebări fundamentale: Cine sunt eu? Cum mă vad altii? La ce mă pricep, la ce sunt bună şi de ce nu sunt bună la toate? În capul meu era următoarea dorinţă: Vroiam sa mă “fac” perfectă!!! Să nu mă mai enervez, să nu mai sufăr, să nu mai greşesc, să nu mai dezamăgesc, să nu mai am emoţii.... 

FREE LIFE: Eliberarea de trecut

free_life_3.jpgRepetarea aceloraşi gânduri şi sentimente pe care le-aţi cultivat timp de zeci de ani v-au condiţionat corpul să-şi aducă aminte sentimentul de suferinţă fără prea multă gândire conştientă, ceea ce în prezent pare natural şi normal. Şi, ori de câte ori încercaţi să schimbaţi ceva la voi, e ca şi cum lucrurile s-ar întoarce împotrivă. Vă treziţi înapoi la ceea ce eraţi. In momentul în care încercăm să preluăm controlul, corpul începe să transmită mesaje care să ne convingă să nu acționăm conform noii decizii conștiente. Protestele interne sunt însoțite de o multitudine de argumente să nu facem nimic diferit decât de obicei, facând apel la toate slăbiciunile noastre. De cele mai multe ori, în fața acestui val de mesaje de protest sfârșim prin a ceda, din nou.

Lasati emotiile sa curga!

livia_2.jpgLasati emotiile sa curga!
by psiholog autonom Livia Băeţică

Cred că majoritatea dintre noi am auzit sau am citit pe undeva ideea că gândirea negativă ne afectează, inclusiv starea de sănătate a corpului. Ceea ce este adevărat și dovedit științific, fiecare gând pe care îl avem face să se secrete anumite substanțe la nivelul creierului, substanțe care ajung mai apoi prin intermediul sângelui la fiecare celulă a corpului nostru. Și așa ajungem să ne simțim exact așa cum gândim. Dacă ne gândim că avem o stare de sănătate perfectă, așa ne şi simțim, iar comportamentele noastre reflectă atitudinea unui om sănătos: râdem, ne bucurăm, ne implicăm în proiecte, într-un cuvânt ne bucurăm de viață. Nu așa stau și lucrurile dacă ne gândim că suntem bolnavi. Dar nu voi continua să explic ce se întâmplă în acest caz, tocmai pentru a nu ne concentra pe starea de boală.

FREE YOURSELF: Dezvoltarea personală - între hobby și știință

poster_3.jpgSeria de workshop-uri FREE YOURSELF din cadrul proiectului “ABOUT Love, Life & Psychology”,  se adresează tuturor pasionaților de acest domeniu, dar și tuturor celor care pur și simplu își doresc să aibă mai multă încredere în ei, să fie mai stăpâni pe ei înșiși, în orice situație de viață. În cadrul primului workshop, cu intrare gratuită, din această serie – FREE YOURSELF: Dezvoltarea personală – între hobby și știință  -  te invit să discutăm și să analizăm acest subiect pe cât de vast, pe atât de ofertant, dintr-o perspectivă mai degrabă practică și concretă, care să ne ajute să ne redescoperim, redefinim și revalorizăm așa cum fiecare dintre noi merităm.

Accepta schimbarea in viata ta!

ralu_0.jpgAccepta schimbarea in viata ta!
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Nu de puține ori, cuvântul SCHIMBARE trezește în noi sentimente amestecate, de entuazism, dorință, dar și de teamă sau disconfort. Adevărul este că, de cele mai multe ori, în decursul timpului zona noastră de confort devine ca un culcuș cald, pe care nu l-am părăsi niciodată. Dar schimbarea intervine inevitabil; fiecare experiență, fiecare gând, fiecare emoție, fiecare comportment, fiecare situație în care suntem prinși, ne schimbă, ducându-ne la o etapă următoare din viața noastră. Pas cu pas, ajungem să nu ne mai dăm seama că lucrurile merh pe un anumit făgaș și că ne ducem pe un anumit drum, trezindu-ne că ne întrebăm cum am ajuns acolo, cine a făcut alegerea de a fi acolo. Putem găsi factori exteriori care cu siguranță ne influențează, dar alegerea ne aparține, chiar și atunci când nu conștientizăm asta.

Ghidul bunicii interioare pentru to(n)ti

adrian_stogrea_4.jpgGhidul  bunicii interioare pentru to(n)ți
By Cel Dintâi Dintre Ei - Psihoterapeut  Adrian Stogrea

Nu rare sunt situațiile când, după vreo discuție “constructivă” cu draga ființă cu care îmi împart viața, mă lovește (cu efect întârziat) flama conștientizării. Revăd în minte scena în care, cu maxim aplomb, par a-și fi dat întâlnire (fără să anunțe) tatăl meu cu mama ei. Sau, îmi văd fiica corijându-l pe fratele ei cu starea de babă boroscoditoare, indusă de autoritatea dată de cifra un strop mai mare din CNP.

Și mai fascinantă îmi pare interacțiunea bunică – nepoată. Pentru cea din urmă, o zi petrecută cu sursa XX a ADN-ului nostru reprezintă echivalentul punitiv a 2 luni fără telefon și tabletă. E ca o sală a oglinzilor care arată toate deformările tiparelor mentale și comportamentale, iar propriii foliculi piloși reacționează la gândul că nimeni nu e imaculat în rolul de răspândac  al programelor sabotoare.

Vrei cu adevarat sa te vindeci?

poza_livia.jpgProbabil cunoașteți persoane care merg la tot felul de terapeuți, încearcă tot felul de medicamente sau remedii naturiste și totuși nu se vindecă. Își duc mai departe boala și se plâng față de oricine de neputința și suferința pe care o îndură. De multe ori nici nu urmează sfaturile medicului. Se duc la medic numai pentru a scăpa de simptomele cele mai acute ale bolii de care suferă, astfel încât să o poată tolera mai ușor.
Și atunci te întrebi: „Oare nu există leac pentru suferința lor sau, de fapt, nu vor să se vindece?”

Asculta vantul schimbarilor

miha.jpgAsculta vantul schimbarilor
by terapeut în formare Mihaela Macovei

”Încotro să apuc acum?” Iată o întrebare care te frământă uneori şi care este pe cât de tulburătoare, pe atât de revelatoare. Care o fi rostul ei? Hai să vedem când apare ea în mintea ta. Poate apărea, de cele mai multe ori, atunci când nu mai vezi luminiţa de la capătul tunelului. Şi chiar dacă poate părea că această stare de speranţă  ar trebui să fie o constantă în viaţa ta,  nu se întâmplă mereu aşa pentru că nu eşti de piatră ci OM. Şi, pentru că  uneori  uiţi asta sau oboseşti,  te sperii. Tocmai de aceea nu ai motive să te condamnni pentru că trăieşti acest moment.

Independent sau nu prea… TU cum vrei sa fii?

ralu.jpgIndependent sau nu prea… TU cum vrei sa fii?
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Independența este un termen foarte la modă în zilele noastre; cu toții vrem să fim independenți, să facem ceea ce ne dorim, iar a recunoaște că ești prins încă în dependența de ceilalți, mai ales că depinzi de familia de origine, este complet nerecomandat, mai ales dacă ești cât de cât pe picioarele tale și încerci să răzbați, atât în viața personală, cât și în cea profesională.

Dar oare a fi independent înseamnă doar a te muta de la părinți și a-ți purta singur de grijă? Cu siguranță că nu... A trăi singur și atât este o falsă independență. Nimeni nu poate pretinde că nu a trecut printr-o perioadă de tranziție, cu o oarecare anxietate atunci când a părăsit confortul și familiaritatea căminului și s-a îndreptat spre un viitor pe care nici măcar în ceață nu-l vedea. Pentru că, deși pare mai mult o chestiune de logistică, independența este mai mult de atât. Independența se simte în interiorul nostru.

Cine-a pus carciuma-n drum... nu avea programul bun

adrian_stogrea_2.jpgCine-a pus carciuma-n drum... nu avea programul bun
by psihoterapeut în supervizare Adrian Stogrea

Comportamentele dependente sunt încercări de a neutraliza gândurile incorfortabile și trăirile asociate cu acestea.  Aducerea liniștii în viața ta îți îmbogățește corpul și mintea și își oferă acces direct către sufletul tău, sursa permanentă și silențioasă a nevoilor, dorințelor, talentelor și a potențialului tău creator.

Totul bine și frumos, teoria sună extraordinar de bine și e și …trendy, doar că la punerea în practică entuziasmul și forța deciziei se topesc ca untul in tigaie. Trăim o perioadă în care dezvoltarea personală de sorginte new ageo-parapsihospirituală a devenit un fel de pizza pentru suflet. Lăsăm ieșirea în club pentru workhopul de weekend, în loc de bere la terasă ne adunăm la o meditație și o conștientizare in jurul bolului cu grâu încolțit, iar CD-urile cu muzică de pe torente lasă locul în bibliotecă cărților fără poze și cu scris mărunt. Evident, sunt experiențe minunate care zguduie paradigmele conștiinței sociale și care deschid porțile altor nivele de percepție, iar expresii de genul “îti creezi viața cu gândurile tale” încep să devină aproape o nouă formă de salut. 

Corpul iti vorbește

livia_baetica_3.jpgCorpul iti vorbește
by psiholog autonom Livia Băeţică

Sănătatea este o stare de echilibru, de bine bio-psiho-social şi spiritual, iar boala este tocmai afectarea acestui echilibru. Boala este un semnal că nu am mers pe drumul cel bun, am făcut ceva ce m-a dezechilibrat.

Boala este un PROFESOR, este modul în care corpul ne transmite că ceva este greșit: o idee din conștiința noastră, atitudinea față de viață, emoții negative pe care le întreținem, acțiuni ale noastre care nu servesc binelui nostru suprem. Corpul ne atenționează atunci când ceva nu funcționează armonios în întreaga noastră ființă. Organismul ne bate pe umăr și ne spune: Hei, fii atent!

Romantismul n-a murit, romantismul e in noi!

therapist.jpgRomantismul n-a murit, romantismul e in noi! 

by psiholog sub supervizare Mădălina Belcescu

Zilele acestea sunt influenţată de lozinci: „Cine nu sare, nu vrea schimbare!”, asta e prima care îmi vine în minte. Nu fac din aceasta un motto de viaţă, căci mai apropiată de realitate mi se pare varianta cu „Schimbarea e inevitabilă.”, iar asta, în capul meu cel puţin, e un fel de „Schimbarea e în noi.” pentru că noi o generăm, chiar dacă ne dăm seama sau nu.

Cam la fel e şi cu romantismul, noi îl producem şi îl valorificăm. Recunosc, am o slăbiciune pentru gesturile romantice. Mă emoţionează şi mă bucură tot felul de nimicuri pe care le observ la cupluri pe stradă, în autobuz, în cafenele: o strângere de mână, un sărut pe obraz, o vorbă potrivită. Să nu credeţi că doar tinerii îşi permit astfel de „tandreţuri” în public. Aţi văzut vreodată un cuplu de pensionari venind de la piaţă? Sunt amândoi împovăraţi de ani, de boli şi de bagaje cu cumpărături, dar el nu uită să ducă plasa mai grea şi să-i ofere ei locul în autobuz. Şi dacă îi mai şi auzi cum discută în şoaptă despre diverse în timp ce îşi folosesc numele de alint, cum el e Gelu şi ea e Nuţi şi cum au mulţi ani de când nu mai răspund la numele din buletin.... Da, am o slăbiciune pentru cuplurile care nu uită să îşi arate zilnic afecţiunea prin gesturi mici, dar semnificative. 

Fii prezent in viata ta!

400.jpgFii prezent în viața ta!

by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Pentru majoritatea tinerilor, viața independentă, împreună cu plecarea de acasă, este o decizie ce implică un întreg proces, fără a putea spune de unde începe și când se încheie. E o tranziție și, de aceea, avem senzația că din copiii care își doreau să se transforme mai repede în adulți, ajungem direct la maturitate, când ”trebuie” să înfruntăm tot felul de responsabilități pe care nu ni le dorim. Ceea ce trecem cu vederea este perioada dintre aceste două etape, și anume tinerețea, când avem oportunitatea de a ne descoperi și de a ne modela pe noi înșine în funcție de cine și cum ne dorim să fim.

Ecuatia dependentei

adrian_stogrea.jpgEcuatia dependentei
by psihoterapeut in supervizare Adrian Stogrea

Impulsul natural de a face sau de a lua orice e necesar pentru alinarea suferinței sau pentru creșterea confortului  reprezintă baza oricărui comportament care conduce la o dependență.
Ca ființe umane, avem cu toții dorințe și nevoi, pe care ne străduim să le împlinim prin alegerile și acțiunile noastre. Adesea încercăm să ne satisfacem aceste nevoi cu lucruri din exterior și totuși, la un nivel mai profund, știm  că golul interior nu poate umplut in acest fel. Compulsia de a avea, a atinge, a realiza și de a dobândi nu va duce la o liniște care să dureze sau la satisfacție interioară.

 

Cum am ajuns de la medic la psiholog

livia_baetica_3.jpgCum am ajuns de la medic la psiholog

by psiholog autonom Livia Băeţică

Uneori viața te ia pe neașteptate și te confrunți cu o problemă când ți-e lumea mai dragă. Așa a fost și pentru mine când m-am trezit în dimineața zilei în care am împlinit 28 de ani în mână cu o hârtie pe care scria un diagnostic neverosimil. Și asta în urma unor investigații medicale pornite din dorința de a găsi și trata cauza unor simptome ce păreau doar o banală răceală care nu mai trecea.

A urmat un șir lung de investigații suplimentare și căutarea celor mai buni medici care să-mi ofere cel mai bun sfat și cea mai bună soluție. Și am descoperit că oricât de buni ar fi medicii, medicina are limitele ei, în unele cazuri nu are explicații sau soluții pe care să le accept cu inima ușoară. 

In spatele lui “Sunt de partea mea”

img_2670.jpgIn spatele lui “Sunt de partea mea”

by psiholog Bogdan Silică

“Până mâine am de scris un articol, vreau să termin de citit încă un capitol dintr-o carte și să mai trag o ocheadă pe foile de la cursul din weekend. Abia am ajuns acasă după o zi plină. E 21:40 și vreau să mă trezesc la 5:30. Gata, la treabă! Deschid laptop-ul, îmi propun să verific mail-ul și numai bine îmi apare o reclamă de la ”Vocea Romaniei”. Woooooww…. Și s-a prelins mintea mea, ca uleiul pe tigaie, spre senzațional. Vreau show! Vreau muzică! Vreau multe multe multe culori pe care să le privesc hipnotizat…vreau… Gânduri.