Timpul și schimbarea
N-a existat niciodată vreo definiție corespunzătoare, vreo metaforă clară sau măcar vreo imagine fizică potrivită a ceea ce este timpul. Cel mai adecvat lucru pe care îl putem spune în ceea ce privește observarea timpului este observarea a ceea ce budiștii numesc ”a fi timpul”. Cea mai apropiată descriere pe care o pot face acestei experiențe este folosind cuvântul ”aici”.
”Cuantica” și psihoterapia
Cu toții credem în valoarea înțelegerii ulterioare. Cu toții am trăit în amintire întâmplări, văzându-le așa cum am fi dorit să se fi putut întâmpla. Ei bine, imaginați-vă nu numai că puteți să priviți înapoi în timp, ci chiar să mergeți înapoi și să faceți ajustări.
Până când ne vom reîntâlni...
by psih. Luiza Brînză
Când un copil părăsește această lume înainte de a se naște sau recent după naștere, părinții trăiesc o stare emoțională dificilă și greu de descris în cuvinte: să își ia rămas bun de la un suflet atât de puțin cunoscut. Să accepte că o viață s-a încheiat înaine de a începe sau care abia începuse. Plecarea unui copil din lumea pământeană determină trăiri intense de durere sufletească ce depășesc simptomele obișnuite ale durerii — șocul emoțional te poate arunca într-o perioadă de negare a evenimentului, a morții copilului. Frustrarea, furia, stările depresive sunt de așteptat. Ai putea să te suprinzi, să nu te mai recunoști, cu toate că ești o persoană implicată și îi iubești pe ceilalți, este o perioadă în care nu îți mai pasă de nimic din ceea ce se întâmplă în afară și nici de altcineva. Da, este o perioadă în care simți că doar supraviețuiești.
Un exercițiu de antrenament al memoriei
by psih. Diana Muntean
Memoria este failibilă și modificabilă. Ea nu seamănă cu o peliculă de film în care imaginile înregistrate pot fi reluate de nenumărate ori și în care regăsim detalii sau cadre înregistrate cu precizie, pe care le putem analiza ulterior sau folosi ca amorse pentru re-amintire exactă. Memoria umană este fragilă, amintirile se modifică în timp, emoțiile dau coloratură și măresc sau scad capacitatea de stocare și reactualizare, impresiile se pot intensifica în funcție de zonele asupra cărora insistăm atunci când prelucrăm materialul mnezic.
Exercițiul săptămânii: Oferă-ți dreptul de a greși
by psih. Raluca Ferchiu
De multe ori, probabil că ți s-a întâmplat să te blamezi pentru cea mai mică greșeală sau să te supraturezi pentru a rezolva o problemă până în cele mai mici amănunte. Dar de câte ori te-ai întrebat de ce faci asta, ale cui sunt standardele înalte și cine/cum te evaluează pentru ceea ce faci, spui sau pentru modul în care acționezi? Pentru că nu întotdeauna ai motivația internă de a face lucrurile perfect; programul pefecțiunii te fură într-atât, încât nu mai stai să te observi, să analizezi dacă ceea ce faci, faci pentru că așa îți dorești cu adevărat sau e rezultatul unei cerințe din afara ta. Ceea ce mintea îți spune este doar că orice ai face, nu ai voie să greșești, pentru că....(și urmează consecința pe care ai interiorizat-o ca fiind adevărată indiferent de situație).
Întâlneşte-ţi destinul
by psih. Lavinia Gîtlan
Mă apropii cu paşi mici, dar repezi, de frumoasa vârstă de 30 de ani. Şi mă face să mă gândesc din ce în ce mai intens la rolul meu pe frumoasa planetă albastră. Rol, scop, misiune, destin, sensul vieții… nici nu ştiu în ce categorie să includ gândurile mele. Mintea mea le vrea puse într-o ordine bine stabilită, ca să ştie ce cutie mai deschide atunci când are nevoie de un răspuns. E ca şi cum ai avea o cutie pe care scrie „în caz că uiţi cine eşti”. O cutie însă nu îţi poate oferi prea multe opţiuni, indiferent de dimensiunile ei, aşa e?
Ne plictisim pentru că am uitat să ne jucăm: Ce ne transmit copiii prin joc
by psih. Florina Pascariu
V-ați întrebat vreodată de ce oamenii mari se plictisesc și copiii niciodată? Să vă dau un exemplu: dacă un adult are de învățat ceva nou, fie că este pentru serviciu, fie că este o limbă străină pentru școală sau pur și simplu ceva pentru el, învățarea devine serioasă. ”Acum sunt serios, trebuie să mă apuc de învățat și o să îmi ia ceva timp.” Drept urmare, învățarea limbii străine devine o problemă ce se transformă în chin. Pe când la copii e mult mai simplu. De multe ori ni se întâmplă să învățăm de la ei.
Lumea văzută din umbră - anxietatea socială
by Diana Muntean, psiholog clinician autonom
Afectând 7-14% din populația țărilor civilizate, anxietatea socială este a treia mare cauză a patologiilor psihice, după depresie și alcoolism. Această frică de a interacționa cu ceilalți oameni este debilitantă, restrictivă și se poate croniciza. Lumea și oamenii sunt văzuți din umbră, printr-un soi de "bulă" ne-protectivă, aparent inofensivă, dar care ne privează de bucuriile și experiențele pe care le poate aduce socializarea.
Clubul părinților GAMMA – Pe tine cu ce te provoacă rolul de părinte?
by psih. Raluca Ferchiu
Cu siguranță, să fii părinte nu este întotdeauna așa cum ți-ai imaginat – poate uneori e mai ușor decât credeai, iar alteori e mult mai provocator; sunt multe situații în care ritmul de dezvoltare al copilului tău nu se pliază pe ritmul tău de viață sau nu se sincronizează cu planurile voastre inițiale ca familie, poate că uneori te simți copleșit de rapiditatea cu care copilul tău face anumite achiziții și de nevoia de a-ți adapta stilul parental la aceste schimbări. Poate că îți faci griji că numai tu ai aceste probleme, dar toți părinții trec prin aproape aceleași provocări, aceleași întrebări, aceleași griji. Și poate că împărtășind trăirile tale cu alți părinți, îți poți exprima emoțiile, poți afla informații despre cum să abordezi anumite situații problematice și poți lua contact cu idei noi pe care alți părinți le-au aplicat și care au funcționat.
Pregătit pentru adolescență? Atelier de cunoaștere a adolescentului din tine
by psih. Raluca Ferchiu
Încredere, imagine de sine, prieteni, anturaj, vise, transformări - sunt doar câteva dintre aspectele adolescenței și a schimbărilor acesteia. Dar adolescența nu este doar o perioadă a schimbării, ci una în care avem șansa de a experimenta diferite abordări ale modului propriu de a fi, de a ne descoperi emoțiile și a învăța să ni le exprimăm în fața celorlalți.
Despre emoții și exprimarea lor
By psih. Raluca Ferchiu
De multe ori se întâmplă să (re)acționăm fără să conștientizăm în profunzime ce ne-a determinat reacția sau comportamentul, care a fost gândul din spate sau ce emoție am simțit. Și concluzionăm că am luat decizii sau am acționat sub imperiul emoțiilor. Dar cât de bine ne cunoaștem de fapt emoțiile? Cât de mult suntem obișnuiți să reflectăm la ceea ce simțim pe parcursul unei situații dificile?
Completați-vă rezervele emoționale – poveste terapeutică
by G.W. Burns - ”101 Healing Stories for adults”
„Există o teorie de psihologie pe care n-o veți găsi în niciun manual. Eu o numesc Teoria Rezervorului de Apă de Ploaie. Originile sale, ca și multe alte lucruri, merg până în copilăria mea.
Când eram în școala primară, părinții mei cumpăraseră o casă pe plajă într-un orășel la marginea mării, unde ne petreceam vacanțele de vară. Când ajungeam, la începutul vacanței, primul lucru pe care-l făcea tata era să verifice rezervorul de apă de ploaie care păstra provizia noastră de apă.
Puterea vulnerabilității
by psih. Adrian Stogrea
Empatizez profund cu toți cei cărora titlul de mai sus le provoacă o reacție contradictorie. Mult timp m-am simțit blocat în fața paradoxului mental generat de alăturarea celor două concepte care par să se excludă. De asemenea, am alunecat pe panta victimizării în încercarea de a-mi demonstra vulnerabilitatea (că așa cereau cărțile și cursurile) fără a renunța la protecțiile construite abil de-a lungul zecilor de ani.
Puterea vulnerabilității
by psih. Lavinia Gîtlan și psih. Adrian Stogrea
La prima vedere, acest titlu pare a naşte contradicţii, o figură de stil care trezeşte curiozitatea şi în acelaşi timp întrebarea: Cum poţi avea putere în vulnerabilitate? Există convingerea că, dacă îţi arăţi părţile vulnerabile, lumea te va crede slab/slabă, neputincios/neputincioasă şi te va răni sau va profita de pe urma ta. Aşa că, în timp ce parcurgem drumul spre maturitate, adunăm tot felul de mecanisme de apărare, ridicăm ziduri în jurul inimii ca să nu mai fim răniţi, ne proiectăm scenarii negative care au rolul de a ne ţine la distanţă de sufletul altor oameni, la fel de nesiguri ca noi.
EU și emoțiile mele – workshop pentru adolescenți
by psih. Raluca Ferchiu
Emoții... un termen care are o semnificație diferită pentru fiecare dintre noi. Dar oare de unde avem această semnificație? Cum ne-o construim? În primul rând, încă de când suntem foarte mici, învățăm despre emoții prin experimentarea lor în diferite situații de viață, iar apoi luăm contact cu semnificația pe care cei din jurul nostru o dau emoțiilor, în special de la părinți, familia extinsă și sistemele de învățământ din care facem parte de-a lungul timpului.