Proiectul GAMMA

Independent sau nu prea… TU cum vrei sa fii?
by psihoterapeut în supervizare Raluca Ferchiu

Independența este un termen foarte la modă în zilele noastre; cu toții vrem să fim independenți, să facem ceea ce ne dorim, iar a recunoaște că ești prins încă în dependența de ceilalți, mai ales că depinzi de familia de origine, este complet nerecomandat, mai ales dacă ești cât de cât pe picioarele tale și încerci să răzbați, atât în viața personală, cât și în cea profesională.

Dar oare a fi independent înseamnă doar a te muta de la părinți și a-ți purta singur de grijă? Cu siguranță că nu... A trăi singur și atât este o falsă independență. Nimeni nu poate pretinde că nu a trecut printr-o perioadă de tranziție, cu o oarecare anxietate atunci când a părăsit confortul și familiaritatea căminului și s-a îndreptat spre un viitor pe care nici măcar în ceață nu-l vedea. Pentru că, deși pare mai mult o chestiune de logistică, independența este mai mult de atât. Independența se simte în interiorul nostru.

Romantismul n-a murit, romantismul e in noi! 

by psiholog sub supervizare Mădălina Belcescu

Zilele acestea sunt influenţată de lozinci: „Cine nu sare, nu vrea schimbare!”, asta e prima care îmi vine în minte. Nu fac din aceasta un motto de viaţă, căci mai apropiată de realitate mi se pare varianta cu „Schimbarea e inevitabilă.”, iar asta, în capul meu cel puţin, e un fel de „Schimbarea e în noi.” pentru că noi o generăm, chiar dacă ne dăm seama sau nu.

Cam la fel e şi cu romantismul, noi îl producem şi îl valorificăm. Recunosc, am o slăbiciune pentru gesturile romantice. Mă emoţionează şi mă bucură tot felul de nimicuri pe care le observ la cupluri pe stradă, în autobuz, în cafenele: o strângere de mână, un sărut pe obraz, o vorbă potrivită. Să nu credeţi că doar tinerii îşi permit astfel de „tandreţuri” în public. Aţi văzut vreodată un cuplu de pensionari venind de la piaţă? Sunt amândoi împovăraţi de ani, de boli şi de bagaje cu cumpărături, dar el nu uită să ducă plasa mai grea şi să-i ofere ei locul în autobuz. Şi dacă îi mai şi auzi cum discută în şoaptă despre diverse în timp ce îşi folosesc numele de alint, cum el e Gelu şi ea e Nuţi şi cum au mulţi ani de când nu mai răspund la numele din buletin.... Da, am o slăbiciune pentru cuplurile care nu uită să îşi arate zilnic afecţiunea prin gesturi mici, dar semnificative. 

In spatele lui “Sunt de partea mea”

by psiholog Bogdan Silică

“Până mâine am de scris un articol, vreau să termin de citit încă un capitol dintr-o carte și să mai trag o ocheadă pe foile de la cursul din weekend. Abia am ajuns acasă după o zi plină. E 21:40 și vreau să mă trezesc la 5:30. Gata, la treabă! Deschid laptop-ul, îmi propun să verific mail-ul și numai bine îmi apare o reclamă de la ”Vocea Romaniei”. Woooooww…. Și s-a prelins mintea mea, ca uleiul pe tigaie, spre senzațional. Vreau show! Vreau muzică! Vreau multe multe multe culori pe care să le privesc hipnotizat…vreau… Gânduri.

Continuând tema de ieri, a procesului de trezire si asumare a trezirii spirituale, am ajuns la un punct extrem de important pe această cale. Momentul în care am început să vorbesc despre schimbarea mea ca fiind ceva ce EU am înfăptuit: adică nu a fost ceva ce s-a întâmplat, ci eu ”am întâmplat-o„  începând de la gânduri și mergând până la fapte. În acest act al ”vorbirii despre”, era mai mult ideea de a răspunde celor care mă întrebau decât de a convinge sau impune ceva.

Gamma Institute s-a născut din pasiunea pentru cunoaștere, din iubirea pentru oameni și curiozitatea descoperirii necunoscutului

Demult, undeva, trăia o pereche de gemeni siamezi. Deși gemenii siamezi sunt aproape totdeauna absolut la fel, aceștia doi nu erau deloc. Unul dintre ei era foarte mare, iar celălalt era foarte mic. Cu toate acestea, ei trăiau agățați unul de altul, astfel încât orice făceau, puteau face numai împreună.Însă, pentru că unul dintre gemeni era mai mare decât celălalt, totdeauna făceau numai ce dorea el și nu ce dorea cel mic. De exemplu, când cel mare voia să se uite la televizor, dar cel mic nu voia, se uitau totuși la televizor; când cel  mare dorea să stea liniștit sau să doarmă, ei amândoi stăteau liniștiți și dormeau.