Gamma Clinic Psychology

Matematica relaţională
by psihoterapeut în supervizare Mădălina Belcescu

Cu siguranţă v-aţi întrebat uneori de ce nu se termină relaţii care par să nu mai funcţioneze în nici un fel? De ce insistă persoanele respective să investească în continuare într-o relaţie care pare sortită separării? Sau poate aţi fost chiar voi în acea situaţie. Explicaţiile bineînţeles că variază de la o situaţie la alta, dar aş vrea să vă împărtăşesc astăzi o nouă perspectivă care îmbină teoria psihologică cu cea economică. 

Stresul este la moda
by psihoterapeut Livia Băețica

În ziua de azi toată lumea e stresată. Iar motivele sunt diverse: șeful, colegii, ratele de la bancă, copiii neascultători, neînțelegerile cu partenerul de viață, cu soacra, etc.
Stresul este o boală modernă. Să fii stresat este în trend. V-ați auzit cumva bunicii care trăiesc la țară spunând că sunt stresați. Eu una, nu i-am auzit. Cuvântul „stres” nici nu face parte din vocabularul lor. Și doar ar avea și ei motive să fie stresați: nu plouă, a dat grindina sau mana, li s-au furat găinile. Însă ei nu spun niciodată că sunt stresați.

Iesirea din neputinta
by psihoterapeut sub spervizare Mihaela Cojan

De câte ori nu am spus, fiecare dintre noi, “Nu pot”? Măcar o dată în viaţă, şi poate, uneori, chiar aşa şi era. Dar de foarte multe ori în spatele acestui “Nu Pot” nu stătea decât teama noastră de a încerca, teama de a greşi si de a fi criticaţi, teama de a nu fi pedepsiţi şi teama de a eşua. Căci din păcate trăim intr-un sistem ce nu susţine neapărat creşterea, explorarea şi valorizarea. Dimpotrivă, oriunde eşti, acasă, la scoală, la serviciu, prima ta grijă este să nu greşeşti, să nu superi, să nu dezamageşti. Părinţii ne-au spus să fim cuminţi şi ascultători, şcoala ne-a spus să stăm în banca noastră iar serviciul.... păi aici dacă greşeşti, pa, la revedere, găsim oricând altul mai bun!

O mica poveste despre lada de zestre…
by psihoterapeut sub supervizare Mădălina Belcescu

Ei, dragii moşului… Mă scuzaţi, nu sunt nici moş şi nici nu era aceasta povestea.

Azi mi-ar plăcea să vă vorbesc un pic despre familie. Când se formează un cuplu, desigur că acesta este rezultatul unirii a două energii creatoare, eventual un el şi o ea. Vom merge pe exemplul clasic, fără a ne limita doar la heterosexualitate. Oricum nu despre acest lucru mi-am propus să discutăm, despre tipul de relaţie ci despre cine face parte din acea relaţie. Pentru că deşi avem impresia că doar cei doi parteneri sunt implicaţi în relaţie, de obicei cuplul pe care ei îl formează face parte dintr-un sistem mai amplu, cel al familiilor extinse. 

Continuând topul mecanismelor psihologice de rezistență la terapie, un loc de frunte îl ocupă explicațiile de natură genetică. Imediat după justificările spirituale (vieți anterioare, configurații astrologice,sacii de karmă grea, pedepsele divine, etc.), vin în forță cele care fac apel la moștenirea cromozomială și, adesea, transformă procesul terapeutic într-un fel de minerit extrem, în căutarea filonului de aur. Poate că tatăl era cam impulsiv și bifa frecvent overtime la crâșmă, mama (mai plinuță) dormea cu manualul anxiosului sub pernă, pe trei unchi i-a răpus ciroza, mai multe doamne din neam au dus povara cancerului și, eventual, mai există si ceva veri primari prin închisoare. Pare compoziția unui dezastruos cocktail genetic, scurs în tirozina noastră din tot baobabul genealogic, și ingredientele perfecte pentru betonul mental care să limiteze drastic alegerile în viață. 

Ce-i si cu dezvoltarea asta personala?
by psihoterapeut sub supervizare Mihaela Cojan

Când mi-am început mai intens dezvoltarea personală, încă nu o numeam aşa. Nici nu ştiam cât de amplu şi complex domeniu este şi nici nu ştiam că am să devin pasionată de asta. Eram doar într-o căutare....o căutare asiduă şi neliniştită a ceva, a unor răspunsuri la nişte intrebări fundamentale: Cine sunt eu? Cum mă vad altii? La ce mă pricep, la ce sunt bună şi de ce nu sunt bună la toate? În capul meu era următoarea dorinţă: Vroiam sa mă “fac” perfectă!!! Să nu mă mai enervez, să nu mai sufăr, să nu mai greşesc, să nu mai dezamăgesc, să nu mai am emoţii.... 

Lasati emotiile sa curga!
by psiholog autonom Livia Băeţică

Cred că majoritatea dintre noi am auzit sau am citit pe undeva ideea că gândirea negativă ne afectează, inclusiv starea de sănătate a corpului. Ceea ce este adevărat și dovedit științific, fiecare gând pe care îl avem face să se secrete anumite substanțe la nivelul creierului, substanțe care ajung mai apoi prin intermediul sângelui la fiecare celulă a corpului nostru. Și așa ajungem să ne simțim exact așa cum gândim. Dacă ne gândim că avem o stare de sănătate perfectă, așa ne şi simțim, iar comportamentele noastre reflectă atitudinea unui om sănătos: râdem, ne bucurăm, ne implicăm în proiecte, într-un cuvânt ne bucurăm de viață. Nu așa stau și lucrurile dacă ne gândim că suntem bolnavi. Dar nu voi continua să explic ce se întâmplă în acest caz, tocmai pentru a nu ne concentra pe starea de boală.